Avand in
vedere unele comentarii ce apartin unor useri de pe diferite site-uri si forumuri,
vreau sa explic unele lucruri legate de istoria Stelei. Voi incepe
intai cu episodul Carmen Bucuresti si povestea desfiintarii sale. Pentru inceput voi prezenta pe scurt istoricul aceste grupari.
Carmen Bucuresti
Carmen Bucuresti
a fost infiintata oficial in 1937 de catre industriasul Dumitru
Mociornita, dar ea este ceva mai veche, avandu-si radacinile intr-o alta grupare, si anume "Ion Dorna". In 1937, castiga Divizia de
Onoare, sau Liga de Sud cum mai era numita, iar intre 1937-'38 participa in
Divizia C, iar de aici promoveaza in Divizia B, Seria de Est-Grupa de Sud. Dupa promovare isi
schimba denumire din "Mociornita" in "Mociornita-Coltea"
si termina campionatul pe ultimul loc (1938-'39), dar cum intre 1939 si 1946 Divizia C
nu se mai tine, echipa retrogradeaza in campionatul districtual. In
1939 isi schimba pentru ultima oara denumirea, in "Carmen", nume care se pare ca la mai purtat si o alta echipa in Bucurestiul anilor '20. De fapt, tot in perioada
interbelica in capitala a mai activat si o echipa ce purta numele de "Steaua" dar fara a avea mari performante si fara nici o legatura cu "Steaua"
de mai tarziu. Dupa razboi, in 1946-'47, Carmen participa in Divizia A unde, aflata
deja sub conducerea lui Ionel Mociornita fiul marelui industrias, se
claseaza pe locul 2 in spatele rivalilor de la Industriile-Textile Arad mai pe scurt ITA (UTA). Stim ca rivalitatea sportiva dintre Ionel Mociornita si Francisc
von Neumann, patronul aradenilor, era una foarte antrenanta. In acceasta perioada de dupa razboi
(1945), echipa URSS-ului Dinamo Tbilisi aflata in turneu, doreste sa
joace niste meciuri si in compania catorva echipe romanesti, printre care si Carmen. Pentru a scoate in evidenta
suprematia fotbalului sovietic, Ana Pauker ii sugera patonului "carmenist" sa o "lase mai moale"
impotriva acestora, dar cum Mociornita era un PNL-ist convins si un anti-comunist declarat,
refuza sa joace impotriva lor dar accepta pana la urma cu
conditia de a nu pierde meciul, lucru ce face ca aceasta partida sa nu se mai
dispute pana la urma. Celelalte echipe CFR (Rapid) Buc. si Juventus Buc (Petrolul Ploiesti) accepta pactul fara probleme si pierd "fara drept de apel" in fata sovieticilor. Acuma sa nu credeti ca o persoana precum Ana Pauker, supranumita si "Stalin cu fusta", accepta
refuzul si toate is bune si frumoase, mai ales ca Mociornita de fiecare
data cand avea ocazia isi exprima anti-comunismul, afirmand ca pentru el:
'nu conteaza campionatul national, decat lupta pe care o duc
impotriva Ciocanului si impotriva echipelor ceferiste, declarand "cu
una ne rafuim rasial iar cu celelalte ne rafuim politic"'.
Ganditi-va ce poate insemna acest fel de declaratii intr-o tara in care clocaia de
stalinisti proaspat ajunsi la putere si dornici de a-si asigura puterea
prin orice mijloace, neacceptand nici o forma de impotrivire. Deznodamantul acestui episod il aflam in „Sportul Popular” din 4
ianuarie 1946, din care reiese ca echipa Carmen
se afla "in cercetarea Comisiei sportive a Confederatiei Generale a
Muncii" iar o a doua zi se afla si concluziile: Carmen era suspendata "dela orice activitate in
viata sportiva", iar ca "bonus", "i se interzice, pe timp de un an, de a juca cu grupari straine".
Un alt episot legat de aceasta echipa din Tbilisi s-a petrcut cativa
ani mai tarziu cand marele Titus Ozon aflat intr-un turneu in URSS avea
sa dribleze un jucator advers trecandu-i mingea printre picioare. "La întoarcere am fost băgat în
şedinţă. Mi s-a spus că mi-am bătut joc de marele popor sovietic, prin
acele driblinguri..." spunea Ozon despre acel episod. Asta ca sa intelegeti ce insemna
sa faci ceva impotriva sovieticilor sau sa le lezezi imaginea, iar Ana
Pauker era o persoana care nu prea avea"simtul umorului". Multi sfarsind prost chiar si pentru refuzul avansurilor pe care aceasta le facea barbatilor de care se simtea atrasa, era persoana care nu accepta refuzul, iar cei ce o faceau plateau scump. In fine, sa revenim la Carmen.
Carmen Bucuresti 1946
Ultima parte a tragicei povesti se petrece in primul si singurul
sezon de prima liga al Carmenului (1946-'47), cand in meciul din deplasarea de la
Ciocanul (fosta Maccabi si viitoare Dinamo),
carmenistii o vor umilii pe aceasta atat la propriu cat si la
figurat, meciul terminandu-se cu scorul de 0-6. Angelo Niculescu, pe atunci
jucator la
FC Carmen, spunea: "Am incins o hora la mijlocul terenului,
pasand mingea de la unul la altul. Cativa jucatori de la Ciocanul au
vrut sa ne fure mingea, ceea ce a starnit hohote de ras in tribuna. Am
vazut oameni care s-au prabusit jos tinandu-se cu mainile de burta. Mai
apoi Bazil Marian a adus publicul in culmea isteriei, dupa ce s-a asezat
pe minge in cercul de la centrul terenului si si-a dus mana la ochi,
facandu-se ca isi cauta adversarii. Tot stadionul era in delir.". Acest
ultim episod i-a suparat pentru ultima data pe "dragii" politicienii comunisti,
acestia reusesc ca pe data 20 august 1947, sa o excluda din cadrul
Organizaţiei Sportului Popular si implicit din "Divizia Nationala". O
parte din jucatori au fost impartiti intre Steaua, Dinamo, Rapid si
Poli Timisoara, iar restul jucatorilor raman ca sa continue in gruparea "Pielari", infiintata chiar de catre ei. Aceasta echipa
(n.r. Pielari) a mai purtat si numele de "Flacara Rosie", activand in campionatul districtual si Divizia C pana in
1986.
Acuma ce ma face pe mine sa nu fiu pe aceeasi lungime de unda cu acei useri de care vorbeam
mai devreme, este faptul ca scriau ceva de genu ca Steaua a preluat echipa Carmen
distrugand-o definitiv, si ca din cauza Stelei a fost desfiintata.
1.
Problema cu intreaga echipa preluata de catre stelisti e falsa. Doar
doi fosti carmenisti au ajuns la Steaua Ghe. Popescu I si Lazareanu (dupa
alte surse Paun), si doar pentru ca erau militari. Cei mai buni
jucatori ai echipei, Bazil Marian si Valentin Stanescu, ajung la Rapid iar
la Dinamo Angelo Niculescu.
2. Ca Steaua ar fi fost cea din cauza careia Carmen a fost
desfiinta, aceasta ipoteza nu are nici o dovada concreta, existand doar niste supozitii ale unora. E
adevara ca prin introducerea Stelei direct in Divizia A in locul lasat
de carmenisti, clubul militar nu s-a putut bucura la inceput de o
popularitate deosebita. Cu toate ca in data de 10 august '47,
"militarilor" li se respinge cerere de intrare in Divizia A, ea este
acceptata in divizia secunda in locul Spartei Bucuresti (Sportul
Studentesc), care din lipsa de fonduri se desfiinteaza in acel an. Acuma
multi ar sugera ca si pentru asta tot Steaua este vinovata. Trebuie specificat ca in acelas timp cu Steaua, in aceeasi divizie a fost admisa si Victoria
Sighisoara in locul celor de la Sticla Tarnaveni (infiintata in 1936)
care s-a desfiintat si ea. Iara revin la mintea unora si ma intreb:
asta ar insemna ca Victoria a desfiintat abuziv Sticla Tarnaveni pentru ca ia luat locul? Clar
ca nu. Pana si in campionate mai tari se intamplau asta, ca de exemplu in
1939-'40, unde Athletic Aviation de Madrid (Club Atletico de Madrid /
Spania) a fost introdusa direct in La Liga in locul celor de la Real Ovideo,
deoarece acestia din urma au pierdut multi jucatori in Razboiul Civil.
Deputatul Emilian Anghelu, presedintele FRFA avea sa spuna in momentul excluderi echipei lui Mociornita: „Federatia Romana de Football Asociatie a decis excluderea
gruparii Carmen din cadrele sale si masura aceasta nu surprinde pe nici
un adevarat prieten al sportului, care nu ne-ar putea face decat
reprosul ca ea trebuia sa fie mai devreme. Consideram masura luata ca
una care duce la lichidarea unui cuib de dusmani ai sportului sub
denumirea de grupare sportiva.". Deci ce spuneam, Carmen a fost data
afara din motivele cunoscte: refuzul fata de Dinamo Tbilisi si Ana
Pauker, declaratiile
anti-comuniste si pe fata ale lui Mociornita si episodul din meciul impotriva Ciocanului, iar pentru cei care nu stiu, aceasta
echipa era considerata a evreilor (fosta Maccabi) iar marea majoritate a marilor
comunisti romani din acele timpuri erau ghici ciuperca ce-i, evrei.
Am mai auzit pe
altii spunand ca Steaua a fost infiintata chiar de catre Ana Pauker, si ca
acest lucru ar fi dus la motivatia ei in cazul excluderii Carmenului, crearea unui loc liber in Divizia A pentru Steaua.:))) Iarasi complet fals! O prostie fara margini, ca si chestia aia cu Ceausescu membru fondator. In
afara de episodul cu georgienii de la Dinamo Tbilisi cand i-a cerut expres lui Mociornita sa
piarda, nu cred ca ar mai fii fost vreun moment cand aceasta sa fi fost implicata
la vreo echipa anume sau sa se fi auzit de ea ca fiind o microbista. Pur si
simplu ASA (Steaua) avea sa joace dupa cum era si stabilit cu cei de la
FC Craiova in Div B, lucru confirmat si de regretatul Ilie Savu care spunea ca, chiar si atunci
dupa dezafilierea Carmenului ei se pregateau sa joace tot cu echipa olteana si nu cu Dermata Cluj, cea cu care era programata sa joace Carmen.
Faptul ca a ajuns sa joace in prima divizie in locul ramas vacant se
poate datora interventiei unora dintre generalii Armatei dar doar atat, neexistand macar o dovada clara si de necontestat ca cineva de la ASA (Steaua) ar fi dat dispozitie sa dispara Carmen. Carmen din nefericire cu sau fara Steaua era condamnata sa dispara sau in cel mai bun caz sa fie preluata de vreun minister sau inteprindere. Stie careva ce echipa a supravietuit acelei perioade daca nu era una muncitoreasca, ceferista sau universitara (unele)?Cu toate ca exista ceva argumente, legate de motivarea deciziei, anterioare desfiintarii, ura unora fata de Steaua ii va face mai degraba sa accepte versiunea invinuirii decat sa o priveasca ca pe o speculatie, si desfiintarea Carmenului ca un lucru firesc (din pacate) in conditiile acelei vremi.In fine, cu subiectul asta ma opresc aici.
Mai
este un lucru pe care l-am auzit si iarasi nu pot fi de acord. Este vorba
de acel baraj de mentinere sau promovare (dupa caz) in Divizia A din 1948, cand ASA a continuat in prima
liga in dauna celor de la FC Ploiesti (fosta Tricolorul), care va rejuca meciul cu Poli Timisoara dupa ce "militarii" au depus o contestatie privind meciul anterior dintre cele doua.
Fotografia din meciul Poli-FC Petrolul, revista "Stadion" 1948
Primul meci, cel contestat, se terminase 2-3 pentru cei din
Ploiesti, dar nenorocul lor face ca unul dintre fotografi reuseste sa capteze o faza in care
la scorul de 2-1 pentru Poli, portarul ploiestean intra cu tot cu
minge in poarta gratie sutului puternic dat de catre un jucator al banatenilor, si cu toate astea acesta este un gol pe care arbitrul Mitran nu-l valideaza. La scorul final de
2-3, FC Ploiesti era cu 1 punct peste Steaua in clasamentul barajului de
promovare in Divizia A si pe ultimul loc ce ducea spre prima liga. Dupa
ce fotografia cu pricina a fost publicata in revista "Stadion",
Armata a facut contestatie la FRF pentru rejucarea partidei. Rejucarea
s-a tinut pe teren neutru la Craiova si s-a terminat la egalitate, ceea ce a facut ca
prahovenii la acest scor sa termine sub Steaua la baraj. Ok, motivul e putin ciudat avand in
vedere fotbalul din zilele noaste dar pe atunci erau alte vremuri. De exemplu in
Cupa Romaniei din 1933-'34, s-a rejucat 2 meciuri. Una in saisprezecimi intre campioanele Romaniei UDR Resita si Juventus Bucuresti, si chiar finala dintre Ripensia
si Universitatea Cluj, cel din urma la cererea ardelenilor pe motiv ca finala s-a jucat la Timisoara. E ca si cum anu asta se hotaraste ca finala cupei sa se joace la Ploiesti, Petrolul sa ajunga in finala si sa o si castige iar ceilalti finalisti sa ceara rejucarea pe motiv ca au jucat pe terenul. Exemple putem gasi si in alte campionate cum ar fi cel din Germania, unde s-a rejucat un
meci (1994) dintre Bayern si Nurnberg, deoarece in meciul initial "bavarezii" castigase cu 2-1
dupa ce arbitrul le-a validat acestora un gol inexistent, iar cei de la Nurnberg si-au rezervat dreptul de a
contestesta rezultatul, ca si cei de la Steaua. Lista poate continua cu un meci dintre Fenerbahce si Rizespor (Turcia), care s-a rejucat pe motiv ca un jucator a primit 2 cartonase galbene dar nu a primit cum spune regulamentul si pe cel rosu.
Ar mai fii un lucru pe care
unii suporteri adversi, in special rapidistii, o scot in evidenta, si
anume: "Steaua lua jucatori cu japca". Ok, e adevarat ca de multe ori
cand Armata vroia un jucator, acela ajugea vrand nevrand prin metoda "incorporarea". Adica acei "soldati" isi efectuau stagiul militar jucand fotbal si nu faceau "sectoare si plantoane pan` la liberare", cum spun versurile unei celebre melodii. Adevarul e ca Armata dispunea si de alte resurse prin care ademeneau pe unii jucatori, cum ar fi oferirea unui grad militar, inclusiv cu toate beneficiile pe care acest statut ii le aducea, si toate astea jucand fotbal. Trebuie spus ca aceste metode nu erau specifice numai Stelei, multe alte echipe faceau la fel, ca de exemplu echipele studentesti care scoteau "ingineri" cu diplome MAGNA CUM LAUDE. Dar revenind la acuzele rapidistilor, ei stiu, si spun asta fara sa lansez un atac la adresa lor ci doar scot in evidenta si alte nereguli in afara de Steaua, ca dupa ce
Carmen a fost desfiintata abuziv in 1947, Bazil Marian si Valentin
Stanescu, unii dintre cei mai buni fotbalisti a acelei grupari si ai Romaniei, au vrut
sa emigreze in Italia dar au fost prinsi in timp ce vroiau sa plece cu
vaporul, iar ca sa scape de puscarie li s-a propus sa joace la o echipa
muncitoreasca? Bine-nteles ca cea mai muncitoreasca echipa in acea perioda tulbure era cea a
CFR-ului (aka Rapid), asta se stie! Sau ca un alt mare fotbalist Titus
Ozon ajunge la Rapid dupa interventia lui Gheorghe Ghiorghiu-Dej? Unele
lucruri murdare se uita dar se scot in evidenta ale altora. Deh! Chestie biblica.
Dar acuma sa nu credeti ca daca ii tin partea Stelei in aceste cazuri mai sus mentionate, asta inseamna ca are istoria imaculata, fara pata si totul este ok. Este adevarat ca in istoria sa se cunosc unele blaturi pe care aceasta le-a facut de-a lungul timpului. Cei drept rivalitatea cu Dinamo a creat aceasta situatie in care lupta pentru titlu s-a dus uneori si prin culise, si asta datorita lipsei de incredere in fair play-ul rivalilor. Si cu toate acestea Steaua nu a fost in permanenta acolo sus, au fost decenii in care castigarea campionatului era sporadica iar clasarea in campionat era undeva pe la mijloc sau foarte aproape de retrogradare, odata facand si un blat cu Rapid pentru a se salva. Exista si acel episod de la Oradea cand s-a prelungit partida cu FC Bihor minute bune pana Steaua a inscris un gol si a castigat meciul. Ok, deci Steaua are si ceva pete negre, dar cine nu le are? Blaturile nu ea le-a inventat, ele se faceau bine mersi si in perioada interbelica, si in perioada comunista si mai ales dupa revolutie (perioada "Cooperativei"). Alte echipe erau chiar mai profesioniste ca ea in acest domeniu.
gen. Dumitru Petrescu
Unul dintre persoanele care au contribuit la infiintarea Stelei este gen. Dumitru Petrescu zis si "Grivita", despre care se spune ca era un comunist, si asta asa este. Dar comunisti gasim si la alte echipe, cum de exemplu erau cei de la Rapid, unde majoritatea celor care au infiintat echipa erau comunisti convinsi sau in devenire. Un lucru putin cunoscut este acela ca Petrescu era un ceferist la origine. "Grivita", citez: 'a bătut cu pumnul în masa forurilor sportive, somând ca ASA să joace
direct în prima ligă. "Asociaţia Sportivă Centrală a Armatei a luat
fiinţă şi a cerut să fie introdusă în Divizia A", anunţa sec "Sportul
popular" la 7 august 1947', acest lucu, copy/paste, il spun unii forumisti anti-Steaua. Si cu toate astea, cu toti pumii batuti in masa de catre Petrescu, acele "foruri sportive" au decis ca pe 10 august, ASA sa joace in Divizia B in locul celor de la Sportul Studentesc (Sparta pe atunci), care se desfiinta din lipsa de fonduri, si nu in prima Divizie, lucru pe care tot Sportul Popular (actual GSP) il face cunoscut. Oportunitatea stelistilor de a juca in Divizia A a fost desfiintarea Carmenului pe data 19-20 august 1947, din motivele mai sus mentionate, si abia aici putem crede cu certitudine ca e foarte probabil ca "Grivita" sa se fii impus pe la comisii cerand ca ASA (Steaua) si nu alta echipa sa ajunga in A pe locul ramas vacant.
Multi spuneau ca intr-o tara normala nu ar trebuii sa existe echipe militare, si ca doar in estul comunist au existat asa ceva. E posibil sa fie adevarata afirmatia? Eu cred ca cine a spus asta a gresit, nestiind istoria fotbalului din Vestul Europei si nu numai.
Cineva imi spunea ca Steaua
ar fi avut originile intr-o alta echipa si anume Turda Bucuresti, lucru ce este complet neadevarat, desi ambele echipe militare ele au avut trasee distincte.
AS Academia Militara
TurdaBucuresti este o echipa infiintata pe la sfarsitul anilor '20, si culmea reprezenta cartierul Ghencea
ca si Steaua, avand terenul de joc pe strada 13 septembrie langa
cimitirul turcesc,si care dupa razboi s-a numit ICAR. Ultima echipa care a
activat aici a fost Fulgerul Bragadiru in 1999. In 1931, Turda se claseaza
ultima in Divizia de Onoare (Liga de Sud), a carui castigatoarea fiind Prahova
Ploiesti, si in consecinta urmeaza sa joace doua meciuri de baraj pentru
ramanere in aceasta divizie cu castigatoarea Diviziei de Promotie, CFR Bucuresti,
dar pierde ambele meciuri cu 5-0 respectiv 5-1, retrogradand in astfel in divizia de unde venise echipa ceferista (Divizia de Promotie). Am putea spune ca intr-un fel Turda a jucat in prima liga avand in vedere
ca echipa castigatoare a Ligii de Sud (Diviziei de Onoare) participa la
turneul final al campionatului Romaniei (1930-1931), deci castigatoarea din acel an Prahova Ploiesti participa la turneul final dar
este invinsa in semifinale de campiona din acel sezon UDR Resita. Prima sa
participare in Divizia C are loc in 1936-'37 atunci cand o inlocuieste
pe Prahova Ploiesti (18.09.'36) in Seria I a Ligii de
Sud, unde termina pe locul 3 la 2 puncte de locul 2. Anul urmator castiga
Seria I ajungand sa joacea finala pe care o castiga, impotriva celor de la
Mociornita Bucuresti (Carmen), castigatorii Seriei II.
Finala:
29.05.1938
•
Mociornita Bucuresti - Turda Bucuresti
4 - 2
05.06.1938
•
Turda Bucuresti - Mociornita Bucuresti
2 - 0
12.06.1938
•
Turda Bucuresti - Mociornita Bucuresti
3 - 2
Dupa ce castiga finala promoveaza in Seria de
Est-Grupul Sud a Diviziei B (1938-'39) unde termina pe locul 7 din 10
echipe. Urmatorul an termina tot pe 7 iar in 1940-'41, termina pe 4
inaintea primei campioane a Romaniei Olimpia Bucuresti. Mai are o aparitie in 1948-'49, cand joaca in Divizia C sub denumirea de
Armata sau ASA, de aici si confuzia cu Steaua, dar din nefericire returul nu
se mai joaca deoarece comunistii au decis desfiintarea Diviziei C. Unele echipe trec in
Divizia B altele in campionatele districtuale acolo unde va merge si
Turda, schimbandu-si din nou denumirea de data aceasta in "Academia Militara". Daca nu ma insel, si sper sa nu, pe la aceasta
echipa a jucat in tinerete si Ilie Savu, primul portar din istoria
Stelei.
Institutul Militar de Educatie Fizica
Un alt club militar din Romania interbelica este si SS
Educatie Fizica Bucuresti (S.S.E.F.), infiintata in 1919 ea era echipa Scolii
Militare de Ed. Fizica. Este vice-campioana a Romaniei in 1920, dupa ce a
pierdut la masa verde meciul impotriva celor de la Venus Bucuresti.
Trebuie mentionat ca in momentul acela SSEF era pe primul loc si
doar neprezentarea la meciul impotriva lui Venus face ca echipa din Splaiul Independentei (Venus Bucuresti) sa castige campionatul. Tot in 1920, participa la Cupa Jean Luca P.
Niculescu si Cupa Harwester unde termina pe locurile 4 din 7 echipe si respectiv 6
din 6 la cea din urma.
Cea mai mare performanta al acestei societati este castigarea campionatului national de rugby in 1920. Alte informati despre echipa nu se mai cunosc, ea disparand la scurt timp in "bezna" istoriei, poate doar niste cercetari ulterioare vor scoate la lumina traseul S.S.E.F.-ului.
O
alta echipa militara interbelica cunoscuta este Coltea Brasov, campioana
(1928) si vice-campiona (1927) a Romaniei, depre care am sa va vorbesc intr-un articol
viitor. Tot aici la Brasov a mai existat o echipa militara, si anume
"Fulgerul", dar a fost mutata la Galati unde nu a putut rezistat mult timp. Un alt "Fulgerul" si tot
echipa militara este cel din Chisinau. Se spune ca insusi regele Carol al
II-lea s-ar fi implicat aici, facand din "Fulgerul" Chisinau o echipa de propaganda sportiva
in Basarabia. Este multipla campioana regionala si una dintre echipele basarabene care participa la turneul final al campionatului Romaniei, pe
aici trecand jucatori celebri precum Mihai Tenzer si Adalbert Stroek. Cum in anii '20 in Romania
erau la moda echipele militare, mai apar si altele precum Marina Militara Galati sau echipa Scolii Militare de Ofiteri de Rezerva Roman. Mai tarziu apare Ciclop Bucuresti, echipa formata din ofiteri de elita a Fortelor Aeriene Regale, in compania careia celebru Hermann Graf va juca un meci de fotbal pe Stadionul ONEF (in fata a 40.000 de spectatori), si pe care il va castiga cu 3-2 datorita unor jucatori de nationala ce erau incorporati in wehrmacht (armata Germana). Acest meci v-a da nastere mult mai celebrei Rote Jager. In Galati
primele doua echipe din istoria acestui oras sunt militare, si ambele
infiintate inainte de Primul Mare Razboi Mondial. Dupa cel de-al Doilea Mare Razboi s-au mai infiintat si alte echipe militare cum ar fii prim
divizionarele ASA Campulung Moldovenesc si ASA Tg. Mures, Tricolorul
Beius, cea care a jucat in anii '70 in Divizia C dupa care a fost mutata la Oradea,
Arsenal Tecuci, Victoria Roman (divizionara B), ASA Cluj, ASA Craiova,
ASA Timisoara, ASA Constanta, s.a.m.d.
Fotbalul si Armata au avut legaturi stranse inca din antichitate.
Harpastumul roman era inventat pentru a se antrena si mentine intr-o conditie fizica buna legionarii romani, iar prin ei acest sport a ajuns si la popoarele indigene din Anglia, de aici istoria se stie. In China
mult mai vechiul Cuju a fost inventat de catre imparatul Huang Di tot ca
antrenament pentru soldatii sai pe timp de pace. De altfel primul meci
de fotbal de pe teritoriul Romaniei sa jucat prin anii 1866 de catre marinarii
englezi ai Marinei Militare Britanice ce patrulau pe Dunare intre
Galati si Tulcea. Acest lucru reiese din raportul comandantului navei
militare HMS Cockatrice, unde se specifiva ca locotenentul Gillson a
ordonat sa fie schimbat locul de ancorare obisnuit al vasului intr-un
alt loc, unde acesta era expus brizelor si langa care se afla un camp
care servea drept un teren de recreere pentru cricket, quoits si fotbal.
HMS "Cockatrice"
Stiati
ca Stadionul Republicii sau "ONEF" a fost construit in 1926 pe trenul
de instructie al elevilor scolii militare de infanterie din Dealul
Spirii, donat de catre Armata? Sau ca tot Armat a contribuit cu mana de lucru la constructia acestui stadion? In istorie echipele militare britanice si nu numai au contribuit foarte mult la propagarea acestui sport in lume, jucand meciuri de fotbal si infiintand campionate in diferite tari pe unde ei stationau. Prima campioana a Constantinople Football Association Leagueeste HMS Imogene FC, echipa militarilor britanici de pe nava HMS Imogene care a stationat cativa ani la Istanbul.
Mi-a
ramas si imi va ramane mult timp in minte chestia aia tampita spusa de un anumit ziarist, si anume faptul
ca in Vest nu existau echipe de fotbal militare ci doar in Estul Europei pentru ca, spune el, echipa militara sau club militar inseamna club de factura (obligatoriu) sovietica. Dar asa cum am spus mai devreme cine crede asta
se iseala amarnic. Marele Real Madrid prin celebrul ei presedintele
Santiago Bernabeu a dorit sa devina echipa militara printr-o fuziune cu o Atletico Aviation de Zaragoza. In Spania cea mai
cunoscuta echipa militara este Atletico Aviation de Madrid (actuala Club Atletico de Madrid) care in anii '40 domina La
Liga. In Anglia Royal Engineers AFC era echipa care domina Cupa FA, cea
mai veche competitie din lume, in perioada ei de glorie. Practic ei au
inventat jocul de pase in fotbal, fiind alaturi de Sheffield FC si Cambridge University FC printre creatorii fotbalului modern si una
dintre cele mai importante echipe de fotbal din istoria acestui sport. Au
existat chiar si echipe militare de fotbal feminin, cea mai celebra
fiind Preston Army Pay OfficeLadies' Footbal Team.
Preston Army Pay Office Ladies' Footbal Team.
Echipe militare au existat sau inca mai exista in: Anglia, Spania,
Franta, Portugalia, Germania, Italia, pana si in Mexic sau Brazilia. Unele
dintre ele au facut istorie in fotbalul din patria lor cum ar fi:
Third Lanark Athletic Club (Glasgow/Scotia), St Bernard's Football Club
(Edinburg/Scotia), Club Deportivo
Marte (Cernavaca/Mexic), Royal Engineers A.F.C. (Chatham/Anglia),
Atletico Aviación de Madrid (Madrid/Spania), Luftwaffe SV Hamburg
(Hamburg/Germania).
In fine, inchei lista insiruind numele
echipelor de fotbal militare din lume pe care eu le cunosc, unele inca
mai exista iar altele s-au pierdut in negura timpului: Racing Club de
Besançon (Besançon/Franta), Montpellier Sportif (Montpellier/Franta),
Forces Armées Royales de Rabat (Rabat/Maroc), WKS Śląsk Wrocław
(Wrocław/Polonia),
Legia Varsovia SA (Varsovia/Polonia), Ministry of National Defense FC
(Phnom Penh/Cambodgia), Bayi Football Club (Hunan/China),
Pakistan Army Football Club (Rawalpindi/Pakistan),
Sangju Sangmu Phoenix Football Club (Sangju/Coreea de Sud),Unione
Sportiva Arsenale Messina (Messina/Italia), Arsenale Taranto
(Taranto/Italia), Heeressportverein Groß Born (Groß Born/Germania),
Sport-Club Red-Star Straßbourg (Strasburg/Germania), Rote Jäger
(Zweibrücken/Germania), SSV Hindenburg Allenstein
(Allenstein/Germania), Militär Sport-Verein Yorck Von Boyen Insterburg
e.V. (Insterburg/Germania), Army United FC (Bangkok/Tailanda),
Air Force United Football Club (Rangsit/Tailanda), Belize Defence Force
Football Club (San Ignatio/Belize), C.D. Atlético Marte (San Salvador/El Salvador), El-Entag El-Harby (Cairo/Egipt),
Defense Force SC (Addis Ababa/Etiopia),
Ulinzi Stars Football Club (Nakuru/Kenya), ATM FA (Petaling Jaya/Malaezia), Warriors FC(Singapore), Armed Forces Football Club (Banjul/Gambia),
Clube Desportivo Primeiro de Agosto (Luanda/Angola),
MKS Flota
Świnoujście (Świnoujście/Polonia),
Desportivo Militar 6 de Setembro (São Tomé and Príncipe), Pedrouços
Atlético Clube (Maia/Portugalia), CSKA Sofia (Bulgaria), CSKA Moscova
(Rusia), FK ASK Riga (Lituania), FK Partizan Belgrad (Serbia),
Dukla Praga (Cehia), FK AS Trenčín (Trenčín/Slovacia),
Budapest Honvéd FC (Ungaria), FC Rapid Ghidighici (Rep. Moldova), Grêmio Atlético Farroupilha
(Pelotas/Brazilia), Militar Football Club (PortoAlegre/Brazilia).
P.S. La pagina "LOGO" gasiti embeleme vechi ale acestor echipe mentionate, dar si ale altor echipe romanesti sau straine.
Salutare prieteni! Am revenit in fata tastaturii incercand sa scriu, asa cum am promis in ultimul post, despre Steaua Bucuresti, cea mai galonata echipa de fotbal din Romania si una dintre cel mai iubite depe la noi din tara. Bun, acum haideti sa-i spunem povestea, si ca orice poveste care se respecta incepem cu: "a fost odata ca niciodata si daca n-ar fi fost nu s-ar povestii"......
Emblema din 2003-azi
Totul incepe in prima jumatea a anilor '40, mai exact in vara anului 1946, cand un grup de generali ai Armatei Regale, printre care gen. maior Dumitru Petrescu, gen. maior Oreste Alexandrescu, comandorul Traian Savulescu sau Col. Ion Isacescu, au inceput sa poarte discutii despre infiintarea unui club militar sau a unei echipe care sa reprezinte Armata pe plan sportiv si sa reprezinte un continuator al traditiilor sportive existente in cadrul Armatei de din inainta Marelui Razboi. Clubul a fost intemeiat in baza Decretului Regal nr. 135 din 07.03.1946. In toamna aceluias an a fost creat resortul militar in cadrul O.S.P. (Organizatia Sportului Popular), unde a fost desemnat ca presedinte al resortului comandorul Traian Savulescu, iar ca membri: gen. maior Oreste Alexandrescu, capitan Dan Popescu si capitanul Stefan Septville. Primele sectii ale viitorului club au fost cea de calarie, infiintata la sfarsitul anului 1946 si inceputul anului 1947 la Sibiu, fiind urmasa Echipei Hipice a Armatei, ce cuprindea cei mai buni cavaleristi de la unitatile militare din tara (Echipa Hipica Armatei a luat fiinta în anul 1928, în timpul gen. Moruzi), si sectia de scrima (in primavara lui 1947) descendenta a gruparii sportive cuprinse in Cercul Militar Bucuresti (organizatie a ofiterilor romani infiintata in 15 decembrie 1876), grupare ce era afiliata la federatia de specialitate la finele anului 1925.
Gen-Maior Oreste Alexandrescu
O alta etapa a constituirii clubului a fost momentul infiintarii
Asociatiei Sportive Centrale a Armatei (ASA) in perioada iunie-
noiembrie 1947, culminand cu infiintarea sectiei de fotbal pe data de 7
iunie 1947 ( dupa alte surse 4 iunie), data ce este considerata oficial ca fiind
si ziua de nasterea clubului militar. Decretul de infiintare al clubului
a fost semnat de catre gen. Mihail Lascar, ministru de rasboiu
in acea perioada, iar primul presedinte al clubului a fost ales gen. maior
Oreste Alexandrescu, general activ in Armata Regala si fost presedinte
al Federatiei Romane de Fotbal Asociatie (F.R.F.) in 1945. Printre alte
sectii din acea perioada de inceput se mai aflau sectiile de: tenis de camp
(1947), box (1947), tir (1947), volei, atletism (a afiliat la FR de
Atletism în1948), motociclism (1948), handbal (1948), baschet (1948),
rugby, natatie (1949), polo de apa (1949), lupte, canotaj, kaiac-canoe,
gimnastica (1950), haltere si cea de hochei pe gheata, infiintata in
cadrul ASA Cluj iar din 1951 este incadrata in clublul militar din
Bucuresti. Astfel, clubul deja constituit a urmat inscrierea in
competitii, prima fiind sectia de fotbal, care la data de 10 august 1947
aparea ca inscrisa in Seria I a Diviziei B, in locul Spartei din
Bucuresti (Sportul Studentesc), care din cauza lipsei de fonduri se
retrage din competitie, urmand ca pe 24 august sa sustina primul meci
oficial in compania echipei FC Craiova. Toate acestea se intamplau in situatia in
care echipa de fotbal nu dispunea de mai nimic, nu echipament, nu ghete, nu mingi. Si totusi
lucrurile usor usor vor incepe sa se miste iar echipa va fi dotata cu treninguri kaki
confectionate din doc, tricouri albastre si 40 de ghete. Pe data de 15
august, ASA (cu doua echipe A si B) se deplaseaza la Sinaia pentru a
juca un meci de pregatire cu echipa localitatii "Emil Costinescu" (Metalul Emil Costinescu), si ea infiintata in 1942 (in perioada 1950-56 s-a numit Metalul, în 1956-57
Energia iar din 1958 Carpaţi). Trebuie sa mentionez ca Ion Panturu,
portarul (prin '50) acestei echipe (n.r. Emil Constantinescu), si cu Nicolae Neagoe sunt singurii
romani care castiga prima si singura medalie olimpica la sporturile de
iarna (1968 de la Grenoble), la proba de bob. Membri echipelor A si B conform
reviste "Glasul Armatei" si a lt. Nicolae Tautu, primul cronicar sportiv
al Armatei, au fost:frt
Penzes, cap.Taborschi, sold. Cernea, sold, Jivan, lt. Catana, frt. Mare,
cap. Cozac, frt. Bovan, lt. Gheorghe Popescu, sold. Vida, frt Marinescu
(membrii Echipei A)si sold.
Lazareanu, sold. Astileanu, cap. Coanda, frt. Stoica, cap. Kuhn, frt.
Racosi, frt. Combi, lt. Mihaiescu, slt. Mihai Ionescu, plut. Oprea,
sold. Bucur (membri Echipei B).
Cibi Braun
Primul antrenor din istorie a fost ales Coloman "Cibi" Braun-Bogdan,
fost jucator la AMEFA Arad si Juventus Bucuresti (actuala Petrolul
Ploiesti), cel care cu un an inainte a fost antrenorul celor de la Rapid
Bucuresti, si primul antrenor care a antrenat cele trei mari echipe bucurestene, absolvent al Academiei de antrenori din Folkstone Anglia (
pe la inceputul anilor '30) si a Scolii de Fotbal ONEF (in 1940). La data de 21 august 1947, din cauza anti-comunismului declarat al magnatului Ionel Mociornita (considerat un reactionar), echipa vice-campioana Carmen Bucuresti, patonata de catre dansul, este desfiintata din motive politice de catre F.R.F.A.. <Facandu-ne datoria si eliminand din aceasta ramasita reactionara care
prin gura conducatorilor Mociornita si Vizante nu se sfiiesc sa afirme
ca pentru ei nu conteaza campionatul national, decat lupta pe care o duc
impotriva Ciocanului si impotriva echipelor ceferiste, declarand "cu
una ne rafuim rasial iar cu celelalte ne rafuim politic"> Ziarul Sportul Popular (1947). Imediat dupa eliminarea din competitie a Carmenului, se decide ca locul echipei sa fie ocupat de catre echipa de fotbal a clubului militar AS "Armata" Bucuresti (ASA), astfel ca pe 24 august, Steaua ajunge sa joce primul meci oficial din istorie nu in compania celor de la FC Craiova in Divizia B, ci a celor de la Dermata Cluj, echipa fabrici de incaltaminte Clujana.
STEAUA in 1947
Primul capitan din istoria echipei Steaua a fost Gheorghe PopescuI, pe atunci locotenent in Armata Regala, si totodata primul golgeter al echipei (sezonul 1947-1948), activand ca jucator la aceasta grupare pe o perioada de 2 ani.
Primul capitan din istoria Stelei
Cu toate ca a avut o perioada scurta la Steaua ca si fotbalist, el reprezinta una dintre marile personalitati ale clubului militar, castigand de 4 ori campionatul Romaniei si de 3 ori Cupa Romaniei din postura de antrenor. El a antrenat in cariera sa doar echipa nationala a Romaniei si Steaua Bucuresti, avand cate trei mandate pentru fiecare. A fost presedinte F.R.F. in perioada 24.01.1963 - 29.05.1967, vice-presedinte a clubului Steaua, membru in biroul FRF si membru a comisiei U.E.F.A. pentru campionatul Europei de fotbal inter-tari dotat cu cupa "Henry Delauney". Nascut la Bucuresti in 1919 (8 august), Popescu isi incepe cariera de fotbalist la Sportul Studentesc, iar in 1937, la meciul dintre Romania si Belgia devine cel mai tanar jucator din istoria de pana atunci a echipei nationale, debutand la varsta de 17 ani, 10 luni, 14 zile.
Revenind la echipa mentionez ca Steaua a purtat mai multe denumiri de-a lungul timpului,printre care: AS "Armata" (ASA) 1947-1948, CSCA (Clubul Sportiv Central al Armatei) 1948-1950, CCA (Casa Centrala a Armatei) 1950-1961 iar dupa 1961 poarta denumirea pe care o are si in ziua de azi.
Avand in vedere ca Steaua reprezenta Armata Romana, culorile initiale ale echipei erau rosu, galben si albastru, culorile nationale a Romaniei, iar echipamentul de joc era format din tricou in dungi rosu-galben cu sortul albastru. In acest echipament "militarii" vor porni la drum in primul sezon, dar nu pentru mult timp ci doar pentru cateva cateva meciuri, deoarece de teama ca nu cumva sa deranjeze pe mai mari vremii din conducerea guvernului, devenit intre timp comunist, care spre deosebire de perioada lui Ceausescu la inceput acestia respingeau orice forma de nationalism sau de patriotism, clubul renunta la culoarea galbena afisand ca si culori oficiale doar rosusialbastru. "Echipa – cu tricouri ros-galben si chiloti albastri – urmeaza sa joace
in campionatul divizionar, in acest sens inaintandu-se un memoriu
federatiei de football.", avea sa scrie Sportul Popular (actual GSP) din 7 august 1947.
Prima emblema
In primul sau an de viata, Steaua, care pe atunci se numea ASA (AS "Armata"), nu dispunea de o emblema ci abia un an mai tarziu (1948) primeste una in forma de disc de culoare albastra si cu o stea de culoare rosie in centru. Dupa un prim sezon (1947-1948) greu, in care a suferit cateva infrangeri usturatoare in fata campioanei IT Arad (UTA) cu 7-0 in deplasare si 1-6 acasa, sau 1-7 in deplasare la CFR Timisoara, Steaua termina campionatul pe locul 14 retrogradabil din 16 echipe, ramanand totusi in prima divizie dupa jucarea unui baraj. In Cupa Romaniei trece in saisprezecimi de CFR Buzau castigand cu scorul de 3-4 dar se opreste in optimi invinsa de CAM Timisoara cu scorul de 1-3. Echipele participante la barajul de mentinere in Divizia A si calsamentul final. Perioada 15 mai-10 iunie 1948.
1. Politehnica Timisoara .................................................................................................... 10 p
2. Metalochimic Bucuresti ................................................................................................... 9 p
3. CSM Medias .................................................................................................................... 9 p
4. CS Armata Bucuresti ....................................................................................................... 7 p
5. FC Ploiesti ....................................................................................................................... 7 p
6. Dermata Cluj ................................................................................................................... 5 p
7. Dezrobirea Constanta ....................................................................................................... 5 p
8. Phoenix Baia Mare ........................................................................................................... 4 p
Deoarece echipa s-a salvat greu de la retrogradare, antrenorul Coloman Braun-Bogdan a fost demis din functie si inlocuit cu fostul mare atacant a lui Venus Bucuresti, Colea Valcov, sub conducerea caruia Steaua, acum CSCA, castiga prima Cupa a Romaniei din istorie dupa ce trece de Hartia Piatra-Neamt in saisprezecimi, cu scorul 1-7, Arsenal Sibiu in optimi ,cu scorul de 0-3, CFR Bucuresti (Rapid) in sferuri, cu scorul de 2-1 (CFR fiind o specialista a cupei in acea perioada) si CFR Sibiu in semifinala, cu scorul de 5-0, urmand ca finala sa o joace pe stadionu ICAS (fosta Arena Venus) in compania CSU Cluj (U Cluj) pe care o invinge cu 2-1, golurile fiind inscrise de Moldoveanu '39, Ferenczi '74 pentru "militari" si Zehan '68 pt clujeni. Aceasta finala este catalogata ca fiind cea mai intarziata din istoria competitiei, ea avand loc cu 5 zile inaintea Craciunului, si prima in care arbitrul a fost din afara Bucurestiului: Adalbert Kincs din Lugoj. In campionat, unul dominat autoritar de catre IC Oradea (CAO), a reusit sa se claseze la final pe locul 6, la un punct de locul 3. Cea mai mare victorie din aceasta editie a fost in deplasarea de la Metalul pe care o invinge cu 2-7.
Steaua- Univeritatea Cluj in 1947
In al 3-lea sezon (1950) Steaua se intalneste din nou cu gloria in Cupa Romaniei, pe care o castiga in fata puternicei Flamura Rosie Arad (UT Arad) cu 3-1, dupa ce trece pe rand de: stramosul Farului din Constanta - PCA (0-3), CSU Iasi (fosta Politehnica scor 2-4), fosta Unirea Tricolor mutata la Brasov sub denumirea de Dinamo Orasul Stalin (4-2) si in semifinale de Locomotiva Sibiu, scor 0-2. Acest trofeu este primul si singurul trofeu romanesc al reputatului antrenor aradean Francisc Ronnay, acum antrenor la Steaua. Incepand de acum si pana in 1961, clubul va purta numele de Casa Centrala a Armatei mai pe scurt CCA, iar aceasta perioada in istoria clubului militar se mai numeste si "decada de aur". Trebuie specificat ca in acest sezon Divizia A a trecut la un nou calendar intern similar celui sovietic, conform căruia campionatul trecea la sistemul primăvară-toamnă. Pentru a face trecerea de la un sistem competitional la celalalt, in toamna anului 1949 sa infiintat o competitie intitulata Cupa de Toamna, care a reunit cele 36 de echipe din primele două divizii, impartite in sase grupe de cate sase, unde "militarii" au castigat grupa din care faceau parte. In campionat, fata de sezonul trecut mai urca o treapta, terminand pe locul 5 si tot la un punct de locul 3.
Emblema CCA
In sezonul de campionat din 1951, Steaua porneste ca din tun castigand toate meciurile pana in etapa a opta unde o intalneste pe IC Oradea (CAO) in fata careia se multumesc doar cu o remiza, iar pana la finalul turului nu cunoaste infrangerea, in dreptul egalurilor consemnandu-se inca doua remize. In retur Dinamo Bucuresti recupereaza puncte in clasament, luand o optiune serioasa la castigarea campionatului pana la final cand o egaleaza pe Steaua la puncte, dar gratie golaverajului mai bun "militarii" devin campioni a ai Romaniei. Acest sezon este primul disputat intre cele doua viitoare mari rivale. Mentionez ca cele mai categorice victorii ale campionatului le-a apartinut stelistilor, cand au invis Locomotiva Timisoara (CFR Timisoara) cu scorul de 7-0 si pe Flacara Bucuresti (Petrolul Ploiesti) cu scorul de 0-6. In cupa porneste din saisprezecimi unde o intalneste pe Locomotiva Galati (Gloria CFR) caruia ii administreaza un 0-9, dupa care se califica in optimi de unde o elimina cu 1-8 pe Flacara Rosie Buhus, o invinge in sferuri pe Metalul Sibiu cu scorul de 2-1 iar pe Stiinta Timisoara (Poli) in semifinala cu 3-1, intalnind-o astfel pe surpriza competitiei divizonar B Flacara Medias, nimeni alta decat Gaz Metan de astazi, in finala pe care o castiga in prelungiri cu scorul de 3-1 (Dragan, Moldoveanu / A. Coman). Deci iata-ne la primul event al aceste echipe si la a treia cupa a Romaniei castigata consecutiv. Anul urmator (1952) castiga din nou campionatul si din nou la mare lupta cu Dinamo Bucuresti, dar de data aceasta diferenta la final este de 2 puncte si nu la egalitate. Surpriza acestui an a fost sora mai mica a Stelei, CA Campulung Moldovenesc, care avand in componenta cativa jucatori de la echipa bucuresteana si pe fostul antrenor Francisc Ronnay, reuseste din postura de debutanta sa se claseze pe locul 3 la final. In cupa trece de o alta sora mai mica, CA Cluj cu scorul de 0-3 (1/16), de Dinamo Bacau 2-6 (1/8), Locomativa Oradea (CFR) in sferturi si de Dinamo Bucuresti in semifinala (3-2), urmand ca finala ce se disputa pe Stadionul Republici sa o joace cu Flacara Ploiesti (Petrolul), castigand-o (n.r. cupa) pentru a 4 a oara consecutiv, performanta intrecuta doar de Rapid cu 6 cupe consecutive.
CCA 1951 echipa campioana
CCA 1952 echipa campioana
In sezonul 1953, castiga pentru a treia oara campionatul, lucru reusit in istoria de pana atunci doar de catre ChinezulTimisoara care a castigat campionatul de 6 ori la rand in anii '20. In cealalta competitie majora din Romania ajunge din nou in finala, dar o pierde in fata celor de la Flamura Rosie Arad (UTA), in minutul 110 prin golul dat de Vaczi. La acest meci trebuie adaugat doua premieri in fotbalul romanesc, si anume: este prima finala jucata pe Stadionul 23 august, construit in acest an, si difuzarea pentru prima data la radio a finalei (doar a doua repriza).
In sezonul 1954, dupa ce face rocada de vreo cateva ori pentru locul 1 cu Flamura Rosie Arad (UTA), Steaua termina campionatul pe locul 2 la un punct de aradeni, care ajung campioni dupa o pauza de patru ani. In cupa dupa ce elimina Locomotivele din Iasi, Constanta si Bucuresti (CFR, Farul si Rapid), se opreste in semifinale, in fata castigatoarei din acel an Metalul Resita. Dupa cum vedeti echipa era inzestrata cu jucatori foarte buni, dovada fiind trofeele castigate pana in acest moment si faptul ca in acest an 1954 la echipa nationala a Romaniei au fost convocati 12 jucatori de la CCA, in vederea disputarii unui meci la Belgrad in compania nationalei Iugoslaviei, meci in care primul 11 era format exclusiv din jucatorii formatiei militare. Romania a castigat acel meci prin golul inscris de Apolzan in poarta lui Vukas.
Deci, putem spune ca CCA a invins nationala Iugoslaviei, sfertfinalista Cupei Mondiale din Elvetia '54.
In anul urmator va intra intr-o scadere de forma, terminand campionatul pe locul 6, salvand totusi sezonul prin castigarea Cupei Romaniei in fata Progresului Oradea (CAO) dupa ce inscrie 3 goluri in prelungiri si terminand partida cu 6-3 in favoarea lor.
In 1956, castiga campionatul la 4 puncte de rivalii de la Dinamo, calificand-se astfel in proaspat infiintata Cupa a Campionilor Europeni (CCE / ECC), o competitie in care peste ani v-a scrie istorie. In Cupa Romaniei oradenii de la Progresul(CAO) se razbuna pe finala pierduta anul trecut in fata lor si ii elimina in semifinala dupa un meci cu prelungiri. Mai trebuie mentionat faptul ca in acest sezon de campionat, Ion Alexandrescu, poreclit de colegi "Sfinxul", este primul stelist care castiga titlul de golgeter, "perforand" portile adversarilor de 18 ori. In primavara acestui an englezii de la Lutton Town au sustinut un turneu in URSS, unde au efectuat o serie de meciuri amicale, umilind marile Dinamo Moscova si CSKA cu cate 3-0 fiecare. La intoarcere in Anglia si in trecere prin Romania, au dorit sa repete isprava din URSS jucand cu Dinamo Bucuresti pe care o invinge cu 2-1. Dupa, a urmat randul CCA-ului si englezii au fost macelariti cu 5-1, ceea ce i-a determinat pe britanici sa ceara autoritatilor comuniste aprobarea ca aceasta echipa romaneasca sa sustina un turneu in Anglia. Odata ajunsi in insula, "militarii" incep deja cu surprizele: 1-1 cu Arsenal Londra, 3-3 cu Sheffield Wednesday, lucru ce nu era la indemana oricarei echipe care pasea in Anglia acelei perioade. In programul de dinaintea meciului cu Sheffield Wednesday era trecut si o vizita la uzina Sheffield steel Works, acolo unde un muncitor englez avea sa-i spuna lui Zavoda I, usor arogant : "Am invins in ultimul meci pe argentinienii de la San Lorenzo cu 9-0, dar nu va fie teama voua n-o sa va dam atatea". Si s-a adeverit in cele din urma ca microbistul nostru avea dreptate, englezii au dat doar 3.:)) Dupa cele doua egaluri, urma Lutton Town gata de lupta si dornica de revansa. Cu toate ca in primele 30 de minute ale meciului, CCA care nu jucase tocmai rau s-a fost condusa cu 3-0, dar asta nu pana a sa se termine prima repriza ca stelistul Constantin inscrie pentru 3-1. In pauza antrenorul I. Savu baga intreaga echipa la un dus rece, ceea ce a dus la trezirea "militarilor", iar in a doua repriza incep sa-si revina prin golul lui Alexandrescu, 3-2 si meciul pare a fi deschis orcarui rezultat. A mai urmat Onisie, care din 20 metri a sutat atat de tare incat a rupt plasa sub bara transversala trimitand mingea in tribuna. "Onisie's rocket" avea sa apara a doua zi in ziar. Scorul e 3-3 iar spre final Constantin mai inscrie odata si tot cu capul pentru 3-4, lasandu-i pe cei de la Lutton cu dezamagirea pierderii revansei mult asteptate. Pe 29 octombrie urma cel din urma meci impotriva celor de la Wolverhampton. Dupa multe schimbari de hoteluri si orase, cu 4 meciuri in 12 zile, jucatorii incep sa se simta obositi din punct de vedere fizic. Englezii nedorind ca romanii sa plece neanvinsi din Angliterra, aduc un arbitru pentru acest meci ce ofera gazdelor un penalty inexistent, valideaza un gol din offside de 4 m, si deja s-a facut 2-0. Jucatorii de la Wolverhamton jucau cu multe duritati, si cu toate acestea Zavoda II reduce din diferenta dar cum era si de asteptat arbitrul invalideaza golul. Meciul s-a terminat cu 5-0 pentru gazde si cu un arbitru huiduit de 45.000 de spectatori, care au apreciat echipa romana strigand "i love you, Rumania".
Anul ce urmeaza aduce cu el si prima participarea in CCE (Cupa Campionilor Europei, Champions League de astazi) din istorie (1957-1958), unde sortii ii trimit in cale pe Borussia Dortmund. Prima mansa se disputa pe stadionul Rote Erde sin Dortmund in fata a 42.000 de spectatori. Dupa o prima repriza in care cele doua echipe termina la egalitate 1-1, a doua incepe excelent pentru "militari", Bone inscriind pentru 1-2 in minutul 50, bucuria fiind spulberata 12 minute mai tarziu cand din 2 in 2 minute Pieters si Niepieklo inscriu 3 goluri in poarta lu Boros. Echipa aliniata de catre antrenorul Ilie Savu in acest prim meci este urmatoarea :T. Boros, C. Dragomirescu, V. Zavoda II (C),
V. Dumitrescu, S. Onisie, T. Bone, Gh. Cacoveanu, Gh. Constantin, I.
Alexandrescu, F. Zavoda I, N. Tataru. A doua mansa s-a jucat pe "Stadionul 23" august sub privirile a 60.000 de oameni, unde romanii au invins echipa germana cu 3-1, golurile stelistilor fiind inscrise de catre Tataru, Constantin si Alexandrescu. I. Voinescu, V. Zavoda II (C), A. Apolzan, C. Dragomirescu, S. Onisie, E. Ienei, Gh. Cacoveanu, Gh. Constantin, I. Alexandrescu, F. Zavoda I, si N. Tataru erau jucatorii din unsprezecele de start. Egalitate, 5-5 la general si urma jucarea unui baraj pentru a se decide cine se califica in sferturile de finala a Cupei Campionilor Europei. Barajul a fost stabilit sa se joace pe 20 noiembrie pe un stadion neutru, Stadio Comunale din Bologna unde romanii au pierdut calificarea, meciul terminandu-se 3-1 pentru nemti, cu toate ca la pauza scorul era de 1-1.
In campionat lupta sa dat intre Petrolul Ploiesti, CCA Bucuresti si Stiinta Timisoara (Poli), toate cu acelas numar de puncte la final, dar golaverajul a facut ca echipa prahoveana sa devina campioana iar "militarii" vicecampioni. Cupa din anul asta i-a adus in cale pe mai vechea ei cunostinta a ultimilorani, CS Oradea (CAO) in fata careia pierde cu 3-1 in sferturi. In 1958, din cauza participarii la mondialul din Suedia, federatiile Ungariei, Cehoslovaciei si Iugoslaviei au cerut contramandarea editiei din acel an al Cupei Mitropa, motivand faptul ca echipele participante aveau multi jucatori convocati pentu acest mondial, fapt ce a dus la organizarea doar pentru acest an a Cupei Dunarii (Donau Cup / Donaupokal) ca suplinitor cupei contramandate. In aceasta competitie, singura comparabila cu fosta Cupa Mitropa de dinainte de razboi, au participat si echipe romanesti si anume: vicecampioana CCA Bucuresti (Steaua) si locul 3 Stiinta Timisoara(Poli). "Militarii" au intalnit in optimi pe puternica echipa maghiara MTK Budapesta, de care nu reuseste sa treaca fiind invinsa cu scorul general de 4-9, iar timisorenii merg mai departe unde opresc in sferuri invinsi de catre iugoslavii de la Radnicki Belgrad. Sezonul 1958-1959, termina campionatul pe locul 3 la 1 punct de locul 2 ocupat de Dinamo si la 2 puncte de campioana Petrolul Ploiesti, iar in cupa este oprita in sferturi de catre echipa ministerului de interne (Dinamo, pt cei ce nu stiu) dupa ce este invinsa cu scorul de 3-1. Urmatorul an competitional este incununata campioana a Romaniei, terminand campionatul la 7 puncte de locul 2 ocupat de Steagul Rosu Brasov (FC Brasov), in premiera vicecampioana, iar in cupa repeta istoria anului precedent terminand in sferturile competitiei invinsa de data aceasta de catre Progresul Bucuresti (FC National) si tot cu 3-1. In acest sezon cat si in urmatoarele doua, "militarii" vor fi cei care vor da golgeterul campionatului, Gheorghe Constantin inscriind 20, 22 si 24 de goluri in toate cele trei sezoane. La sfarsitul anului 1961, clubul isi schimba pentru ultima oara denumirea in Steaua Bucuresti, motivand faptul ca pe stema echipei se afla o stea rosie, un lucru obisnuit la echipele militare din Estul Europei, si care odata cu schimbarea numelui a fost schimbata intr-o stea de culoare galbena, care in asociere cu culorile clubului faceau trimitere la culorile nationale ale Romaniei si la culorile sale primordiale.
Emblema anii '60 inceputul anilor '70
Dar noua schimbare de nume nu aduce si mari performante in anii ce urmeaza, dupa ce castiga campionatul in sezonul 1960-1961, Steaua repeta isprava in acest deceniu abia in 1967-1968, mai prolifici fiind in cupa unde au jucat finala de sase ori din care de de cinci ori castigand trofeul . Cel mai important antrenor al acestei decade a fost Stefan "Pisti" Covaci, cu care stelisti vor castiga un campionat si trei Cupe a Romaniei. "Pisti" fiind cunoscut in Europa si pentru perioada petrecuta la Ajax Amsterdam unde a mai castigat doua campionate ale Olandei, doua Cupe CCE, doua Supercupe a Europei si o Cupa Intercontinentala, plus o cupa a Greciei cu Panathinaikos. Deceniul urmator nu a fost nici el prea bogat in rezultate, stelistii castigand campionatul tot de doua ori, in 1975-1976 si 1977-1978, iar in cupa au jucat cinci finale din care au castigand doar trei. Acum multi vor zice ca daca nu a fost campioana a fost sigur vice-campioana sau pe podium, ceea ce este total neadevarat. Doar de trei ori a fost vice-campioana in aceaste doua decenii ('60-'70) si doar in 1979-'80 a fost la egalitate de puncte cu primul loc. Mai mult de atat, in sezoanele 1961-'62 si 1965-'66 a terminat pe locurile 9 si 12 la 3 si respectiv 2 puncte de retrogradare, iar in sezonul 1971-'72 a terminat pe locul 9 dar de data aceasta la o diferenta de puncte mai mare fata de locurile retrogradante, asta asa ca o paranteza pentru toti cei care tot sugereaza ca Steaua a fost in permanenta favorizata de catre regimul comunist de atunci. In toata aceasta perioada din 1962 si pana in 1980, Steaua a mai dat golgeterul campionatului de doua ori, in 1963-'64 pe Cornel Pavlovici, la egalitate cu C. Fratila de la Dinamo (19 goluri), si pe Ghe. Tataru II in sezonul 1970-'71 inscriind 15 goluri, si el fiind la egalitate cu Florea Dumitrache (Dinamo) si C. Moldoveanu (Politehnica Iasi). Pe plan european Steaua reuseste in 1971-1972 in Cupa Cupelor UEFA sa ajunga pana in sferturi de finala, eliminata fiind de Bayern Munhen dupa doua meciuri terminate la egalitate 1-1 si 0-0, insa decisiv fiind golul bavarezilor inscris in deplasarea de la Bucuresti, totodata ea (n.r. Steaua) este si prima echipa romaneasca care atinge acest stagiu al acestei competiti. Printre echipele eliminate de catre stelisti in acest sezon au fost: FC Barcelona in Turul II si maltezii de la Hibernians in Turul I. In restul participarilor de pana la 1980, au fost doar incercari timide de a trece de Turul I. In 1973, echipa de juniori a clubului Steaua participa la cea mai prestigioasa competitie internationala U-21, Coppa Carnevale (Torneo di Viareggio) unde reuseste sa termine pe locul 3 dupa ce o elimina pe AC Milan in optimi, pe Vicenza in sferturi, si pierde semifinala la penaltiuri in fata celor de la Bologna, urmand ca in finala mica sa o invinga pe Crystal Palace cu 2-0. Doi ani mai tarziu (august 1975) echipa de fotbal a clubul militar se deplaseaza in Spania pentru a participa la un turneu amical dotat cu Trofeul Ciudad de La Linea, unde se claseaza pe locul 2 dupa ce pierde finala in fata celor de la Espanyol Barcelona cu 2-0, si asta dupa ce ii bate pe cei de la FC Sevilla cu 1-0 in semifinala. Mai adaug si faptul ca prima participare in Europa League, pe atunci Cupa UEFA, o are in sezonul 1977-1978, dar nu reuseste sa treaca de prima echipa iesita in cale, FC Barcelona.
Primele trei meciuri oficiale considerate acasa din istoria echipei de fotbal au fost jucate pe Arena Venus, dupa care meciurile de campionat le jucau pe Stadionul Republicii, avand ca varianta de rezerva Stadionul 23 august ce era folosit in meciurile internationale. Stadionul treditional al Stelei este Ghencea, stadion ce a fost construit in 1974 in interiorul unei foste baze militare si inaugurat pe 9 aprilie cu prilejul unui meci amical in compania iugoslavilor de la OFK Belgrad, meci care s-a incheiat la egalitate scor 2-2. Gheorghe Tataru a fost cel care a inscris primul gol de pe acest stadion cand in minutul 44 trimite un sut de la marginea careului de 16 m si il invinge pe portarul oaspetilor Borota.
Stadionul Ghencea 1974
Constructia Stadionului Ghencea a inceput in august 1973 si s-a incheiat in 1974, fiind primul stadion la acel moment construit exclusiv pentru meciurile de fotbal in Romania comunista, ea neavand pista de atletism. Capacitatea s-a initiala a fost de 30.000 de locuri pe banci dar dupa o renovare in 1991, cand bancile au fost inlocuite cu scaune, capacitatea s-a a fost redusa pana la 28.139 locuri, si tot atunci a fost dotata cu o instalatie de nocturna care a fost inaugurata la un meci impotriva celor de la FCM Bacau (4-1).
Primul gol de pe Stedionul Ghencea
Pe langa echipa Steaua, acest stadion a reprezentat si casa echipei nationale de fotbal a Romaniei pentru 60 de meciuri, primul fiind in 1977 impotriva Turciei si ultimul in 2006 impotriva Bielorusiei. Printre altele aici s-au jucat cateva meciuri ale Campionatului European U-21 din 1998, inclusiv finala. In prezent acest stadion este folosit de catre Steaua ca rezerva mult mai modernului National Arena.
National Arena
Emblema 1974-199 1
Inceputul anilor '80, o gaseste pe Steaua intr-o continua cautare a unei echipe capabile sa se ridice la nivelul faimosului CCA, si va reusi acest lucru, ba mai mult de atat. Multi dintre jucatori au venit de la alte echipe unde nu confirmau, gen Bumbescu, altii tinere sperante precum Lacatus, cert e ca in aceasta perioada prin curtea Stelei au trecut o pleiada de jucatori impresionanta ca numar.
In sezonul 1980-'81, "militarii", cei ce peste 6 ani vo fii porecliti "vitezistii" datorita stilului de joc combinativ si in viteza, termina campionatul pe locul 4 in spatele celor de la FC Arges Pitesti, ocupanta ultimului loc ce ducea intr-o cupa europeana. Anul urmator nu este nici el unul stralucit, terminand campionatul pe locul 6 la o distanta foarte mare de rivala Dinamo, campioana acestui sezon. Si totusi Steaua nu au terminat sezonul fara nici un "titlu" in dreptul ei, deoarece Anghel Iordanescu castiga titlul de golgeter al campionatului, si asta dupa 10 ani de la ultima asemenea distinctie castigata de un stelist. In 1982-'83 termina pe locul 5 urcand o treapta fata de anul precedent, urmat de un titlu de vice-campioana in sezonul urmator (1983-'84) si una de finalista a cupei. Odata cu sezonul 1984-'85, Steaua renaste castigand pentru a zecea oara campionatul si dupa o pauza de 7 ani, calificandu-se astfel in Cupa Campionilor Europei unde va obtine cea mai mare performanta din istoria fotbalului romanesc. Tot in acest sezon reuseste sa castige si Cupa Romaniei dupa o pauza se 6 ani, adjudecand-o in fata celor de la Universitatea Craiova, "Maxima Craiova", cu scorul de 2-1. De acum incolo si pana dupa revolutie Steaua va juca in fiecarea an finala cupei, castigand-o de inca de 2 ori, exceptie facand anul 1987-'88 cand trofeul nu s-a mai acordat. De fapt Steaua a renuntat la acel trofeu pe care la castigat la "masa verde", dupa ce in finala cu Dinamo din acel an echipa s-a retras de pe teren cand la scorul de 1-1 si in minutul 90 arbitrul nu valideaza un gol inscris de catre Gabi Balint. In ziua respectiva Cupa a fost inmanata echipei Dinamo. A doua zi, datorita scandalului urias si a suspiciunilor in ceea ce privea corectitudinea arbitrului, FRF a decis ca trofeul sa fie acordat Stelei care la randul ei dupa revolutie inapoiaza cupa lui Dinamo, dar aceasta refuza sa o primeasca. Deoarece dinamovistii au refuza acest trofeu el ramane trecut in istorie ca neacordat. Pe plan european castiga doua turnee amicale si anume: Dordrecht Tournement (1984) si Trofeul Villa de Gijon, ambele in acelas an.
In sezonul 1985-'86 castiga campionatul la 9 puncte de locul 2 iar in Europa reuseste castigarea Cupei Campionilor Europeni (CCE / ECC), dupa ce trece de danezii de la Vejlie Boldklub in Turul I scor 2-5 la general, de ungurii de la Honved Budapesta in Turul II cu scorul general de 2-4, de finlandezii de la Kuusysi Lahti dupa ce ii invinge greu in dubla mansa cu scorul general de 0-1, de super echipa belgienilor de la Anderlecht pe care o spulbera (1-3 la general), si in finala de FC Barcelona dupa loviturile de departajare (2-0) unde portarul Stelei, Helmuth Duckadam intra in istorie aparand toate cele patru penaltiuri. Golurile Stelei din finala au fost inscrise de catre Lacatus si Balint. Unele "guri rele" incearca sa minimalizeze performanta stelistilor spunand ca: ce mare echipa e Steaua daca s-a chinuit cu finlandezii de la Kuusysi? Pai tin sa mentionez ca aceasta echipa de care multi nu au auzit, a invins in Turul I si II pe campioanele Iugoslaviei (FK Sarajevo) si URSS-ului (Zenit Sankt-Petersburg), lucru ce nu era chiar asa usor de realizat.
Echipa aliniata de catre antrenorul Emerich Ienei in finala cu FC Barcelona este urmatoarea: Helmuth Duckadam, Ilie Barbulescu, Miodrag Belodedici, Adrian Bumbescu, Stefan Iovan, Lucian Balan, Gavrila Balint, Laszlo Boloni, Mihail Majearu, Marius Lacatus si Victor Piturca, pe parcurs intrand si Anghel Iordanescu cu Marin Radu.
Steaua in finala de pe Stadionul Ramon Sanchez Pizjuan 1986
Helmuth Duckadam tinand trofeul CCE
Cu aceasta mare performanta, Steaua devine prima echipa din Estul Europei care castiga o Cupa a Campionilor Europei si singura dintr-o tara comunista. Odata cu castigarea acestui trofeu primeste si recunoastere internationala, fiind invitata la cateva turnee amicale de prestigiu precum Trofeul Santiago Bernabeu (1986) organizat de catre cei de la Real Madrid, si unde se claseaza pe locul 3. Un alt turneu amical la care este invitata este Trofee De Goedendag cunoscut si ca "Brugse Metten", el fiind organizat de catre Club Brugge in memoria masacrului de la 1302. Prima participare are loc in anul 1987 si pe care o castiga (n.r. turneul belgian) dupa ce o invinge pe echipa braziliana Grêmio EC in semifinala si in finala pe nationala de fotbal a Marocului, iar a doua un an mai tarziu cand se claseaza pe un loc 3 invingand-o in finala mica pe Athletic Club de Bilbao cu 2-3.
Sezonul urmator (1986-'87) castiga din nou campionatul dar la o diferenta de 15 puncte de locul 2 ocupat de marea sa rivala Dinamo si la 21 de puncte de locul 3 Victoria Bucuresti. Pe plan european mai adauga un trofeu in vitrina, castigand Supercupa Europei dupa ce o invinge, prin super golul lui Hagi, pe echipa celor de la Dinamo Kiev, considerata pe atunci cea mai puternica a vremii. Urmatoarea finala jucata, este cea Intercontinentala (14.12.'86) dotata cu Trofeul Toyota, dintre castigatoarea CCE si cea a Cupei Libertadores adica Steaua impotriva "milionarilor" de la Club Atletico River Plate. Finala avea se se joace la Tokyo pe National Stadium in prezenta a 62.000 de oameni si pe care o va pierde cu 1-0 gol inscris de catre Alzamendi in minutul 28, cel care la final va fi declarat omul meciului. Primul 11 stelist al acestei finale era alcatuit din: Stangaciu, Iovan, Belodedici, Bumbescu, Weisenbacher, Barbulescu, Stoica, Balan, Balint, Lacatus, Piturca, antrenor Angel Iordanescu
Afisul meciului cu River
In CCE nu reuseste sa isi pastreze titlul de campioana a Europei fiind eliminata in Turul II a competitiei de catre cei de la Anderlecht. In 1987-'88, castiga pentru a patra oara consecutiv campionatul, egaland astfel pe marele CCA din anii '50, si tot in acest an da si golgeterul campionatului in persoana lui Victor Piturca care a inscris nu mai putin de 34 de goluri, devenind cel mai prolific golgeter stelist din istoria de pana acum. In CCE ajunge in semifinale dar este eliminata deBenfica Lisabona dupa 0-0 la Bucuresti si 2-0 in capitala Portugaliei, si asta nu inainte de a le elimina pe MTK Budapesta in Turul I (4-2 scor general), Omonia Nicosia in Turul II (5-1 scor general) si pe Glasgow Rangersin sferturi (3-2). Golgeterul competitiei in aceasta editie este nimeni altul deca stelistul Gheorghe Hagi cu 4 goluri inscrise.
In luna august a anului 1988, este invitata sa participe la turneul amical Trofeul Joan Gramper, organizat de catre cei de la FC Barcelona in onoarea celui care a pus bazele acestui club, unde ajunge in finala pe care o pierde in fata echipei organizatoare (3-1), si asta dupa ce a invins-o in semifinale pe PSV Eindhoven. Tot in acest an echipa U-21 participa pentru a doua oara la Coppa Carnevale, clasandu-se pe un loc 3 intr-o grupa cu FC Torino, Dukla Praga si SS Napoli.
In sezonul 1988-'89, castiga din nou campionatul pentru a cincea oara consecutiv, si asta in conditiile in care nu a cunoscut infrangerea. Trebuie spus ca si in precedentele doua campionate Steaua le-a castigat fara sa fi fost invinsa macar odata. In Europa reuseste sa atinga din nou faza finala a CCE dupa ce trece in Turul I de Sparta Praga cu scorul general de 7-2, de Spartak Moscova in Turul II cu scorul de 5-1 la general, de IFK Goteborg in sferturi de finala (2-5), si de Galatasaray in semifinala (5-1). In finala o intalneste pe AC Milan, cea care incepand cu acest meci isi incepe dominatia asupra continentului, fiind declarata echipa deceniului '90. Dupa cum spuneam Steaua intalneste una dintre cele mai bune echipe din istorie avandu-i in componenta sa pe olandezii Gullit si Van Basten, ambii inscriind cate doua goluri fiecare in poarta Stelei, scor final 4-0 pentru italieni. Primele trei locuri in calsamentul golgeterilor au fost ocupate de: 1. Marco Van Basten cu 10 goluri, 2. Marius Lacatus cu 7 goluri si 3. Gheorghe Hagi cu 6 goluri. In vara anului '89 este invitata in Spania sa participe la Trofeo Teresa Herrera, al treilea cel mai vechi turneu din aceasta tara dupa Playa y Sol (1901) si Copa San Pedro (1941), si care este considerat una dintre cele mai prestigioase turnee amicale datorita calibrului si calitati echipelor invitate. Asa deci, si Steaua care pe atunci era o forta europeana este invitata sa participe alaturi de Real Madrid, Bayern Munchen si PSV Eindhoven. In semifinala stelistii trec de Real cu 2-1 prin golurile inscrise de I. Dumitrescu si Ghe. Hagi, iar in finala este invinsa de Bayern Munchen cu 4-1.
Echipa care a jucat finla CCE 1989
In 1989-'90, pierde campionatul la musteata in fata celor de la Dinamo, titlul de golgeter ii revine stelistului Balint, iar in CCE participa pentru a cincea oara consecutiv in aceasta competitie, lucru nemaiintalnit la o echipa romaneasca nici pana in prezent. In aceasta editie trece de islandezii de la Fram in Turul I cu scorul de 5-0 iar in Turul II o intalneste pe PSV Eindhoven, de care nu reuseste sa treaca mai departe.
Dupa revolutia din 1989, mare parte din jucatorii care au format echipa anilor '80 se transfera la cluburi importante din afara, cel mai bine a fost vandut Gheorghe Hagi, el fiind cumparat de Real Madrid cu 4,3 mil $, o suma foarte mare la vremea aceia. In campionatul din 1990-'91, Steaua termina pe locul 2 la egalitate de puncte cu Universitatea Craiova dar cu un golaveraj inferior acestora din urma, acesta fiind si ultimul titlu castigat de catre "olteni". Anul urmator atinge din nou statutul de vice-campioana, castiga Cupa Romaniei la loviturile de la 11 metri, in fata timisorenilor de la Politehnica si participa in Cupa UEFA (Europa League), unde trece in primul tur de Anorthosis Famagusta cu scorul de 3-4 la general, de spaniolii de la Sporting Gijon (2-3 la general) si se opreste in Turul III eliminata de catre cei de la Genoa dupa ce pierde ambele meciuri cu 1-0. Este invitata sa participe la inceputul anului 1992, la turneul amical Lunar New Year Cup, cunoscuta ca si Carlsberg Cup, competitie ce este organizata de Hong Kong Football Association (din 1948), si unde joaca semifinala in compania celor de la Partizan Belgrad dar o pierde la penaliuri, urmand mai apoi sa castige finala mica cu 2-0 in fata celor de la BSC Young Boys. In sezonul 1992-'93, castiga campionatul si participa in Cupa Cupelor UEFAunde este oprita in sferturi de finala, dar fara sa fie invinsa, de catre belgienii de la Royal Antwerp finalista acelui an. Anul urmator castiga din nou campionatul, la o diferenta de 13 puncte, si pierde clificarea in grupele CCE, acum pentru prima data in formatul UEFA Champions League, in fata celor de la AS Monaco.
Emblema 1991-'98
In sezonul 1994-'95, castiga campionatul la 9 puncte diferenta si se califica pentru prima data in grupele Champions League, fiind prima echipa romaneasca care face acest lucru, si asta dupa ce o invinge in preliminarii pe echipa elvetiana Servette Geneva. Grupa C (Champions League1994-'95)
Sezonul 1995-'96 cstiga campionatul la 11 puncte de locul 2, face eventul prin castigarea cupei si se califica din nou in grupele Champions League. Grupa C (Champions League1995-'96)
In 1996-'97, face din nou eventul dupa o lupta apriga atat in campionat cat si in cupa cu National Bucuresti, si se califica pentru a treia oara consecutiv in grupele Champions League, lucru ne mai intalnit la nici o echipa romaneasca pana in prezent. Grupa B(Champions League1996-'97)
In 1995, este invitata sa participe la turneul Ibrox International Challenge Trophyorganizat de catre Rangers FC, si unde se claseaza pe locul 3 dupa ce o invinge pe Tottenham H.
In sezonul 1997-'98, castiga pentru a sasea oara consecutiv campionatul, egaland astfel un record ce tinea de 71 de ani, atunci cand Chinezul Timisoara castiga in 1927 pentru a 6 a oara consecutiv campionatul Romaniei. Pe plan european se opreste in Turul III al Cupei UEFA, si asta dupa ce nu reuseste sa se califice in grupele Champions League. Tot in 1998 echipa de fotbal se separa de clubul Steaua si intra sub conducerea omului de afaceri Viorel Paunescu.
1998-2003
In aceasta perioada echipa de fotbal intra rapid in datorii, iar acest lucru aduce cu el si implicarea omului de afaceri George Becali (din 2002 actionar majoritar), caruia i s-a oferit functia de vice-presedinte al clubului in speranta ca v-a investi suficienti bani in echipa si o va scapa de datoriile acumulate. In sezonul 1998-'99 se claseaza pe locul 3 in campionat la o diferenta de 23 de puncte de locul 1, castiga cupa iar anul urmator termina tot pe locul 3 dar la o diferenta de puncte si mai mare, 27. Cinci sezoane de acum incolo va alterna la castigarea campionatului cu rivalia Dinamo, castigand de trei ori campionatul in aceasta perioada (2000-'01, 2004-'05, 2005-'06) iar in ce priveste Cupa Romaniei va traversa o perioada de seceta ce va tine 12 ani, pana in 2011. In 2004 este adus la carma echipei Walter Zenga, primul antrenor strain din istoria clubului, cu care Steaua reuseste dupa o seceta de cativa ani sa se califice in grupele unei cupe europene si anume grupele Cupei UEFA, si de aici in "primavara europeana", unde o elimina in saisprezecimi pe detinatoarea trofeului Valencia CF, calificandu-se optimi de unde este eliminata de Villarreal. Grupa B(Cupa UEFA 2004-'05)
Aceasta calificare a adus mult curaj fotbalului romanesc, ce nu mai reusise o perfoarmanta europeana de foarte mult timp, ca urmare in sezonul urmator al Cupei UEFA, Steaua acum antrenata de Cosmin Olaroiu se califica in grupe si nu singura ci impreuna cu Dinamo Bucuresti si Rapid Bucuresti. Cu cea din urma reuseste acel sezon "UEFAntastic" (2005-'06) in care se califica ambele in primavara, se intalnesc in optimile competitiei, iar de aici Steaua merge singura mai departe in semifinale si unde pierde in prelungiri calificarea in finala dupa incredibilul meci de la Middlesbrough. Astfel atingand acest stagiu Steaua va egala performanta "Craiovei Maxima" in aceasta competitie. Grupa C(Cupa UEFA 2005-'06)
In sezonul 2006-'07, ajunge vice-campioana a Romaniei, reuseste dupa 10 ani sa se califice in grupele Champions League devenind singura echipa romaneasca pana in acel moment care reuseste sa atinga acest stagiu al competitiei. Grupa E(Champions League 2006-'07)
Din grupe, chiar daca termina pe locul 3 se califica in "primavara europeana", asta deoarce locul 3 din grupele UCL (UEFA Champions League) te califica automat in saisprezecimile Cupei UEFA, unde o va intalni pe echipa momentului in Europa FC Sevilla, si peste care nu va putea trece. Datorita performantelor europene ale Stelei si punctelor din ultimii ani facute de ea, Romania reuseste sa trimita doua echipe in Champions League, una calificata direct in grupe iar cealalta in preliminarii. Asa au ajuns echipe precum CFR Cluj, Unirea Urziceni si Otelul Galati sa joace in aceasta competitie. Mai trebuie spus ca pe plan european stelisti reusesc sa bata recordul de trei calificari consecutive in UCL (UEFA Champions League) al unei echipe romanesti (in perioada 2006-2009), precedentul record fiind detinut tot de ei, si ca o confirmare a ADN-ul ei european Steaua reuseste sa participe pana in 2012 de 8 ori consecutiv in intrecerile europene, reusind in aceasta perioda sa se mai califice inca o data in "primavara europeana" a sezonului 2011-'12, cand UEFA decide ca finala Europa League (noul format al Cupei UEFA) sa se joace pe National Arena din Bucuresti. Grupa J (Europa League 2011-'12)
Astazi, dupa lungi cautari pentru formarea a unei echipe capabile sa se lupte autoritar atat in campionat cat si in Europa, Steaua reuseste prin aducerea fostului ei jucator Laurentiu Reghencampf in postura de antrenor, sa aduca un suflu nou si entuziasm la echipa, dominand categoric campionatul din 2012-'13, fiind echipa cu cele mai mari sanse la castigarea campionatului. Pe plan european o bate in preliminariile Europa League pe Spartak Trnava cu 3-1 la generel, se califica in play-off-ul competitiei unde o va bate cu 0-5 pe Ekranas, iar de aici in grupe.
Domina categoric grupele, fiind invinsa doar o singura data, si se califica in "primavara europana" unde o intalneste in saisprezecimi pe, aproape campioana a Olandei, Ajax Amsterdam si pe care o invinge la penaltiuri. Se califica in optimi iar soarta ii harazeste in cale chiar pe Chelsea Londra, "Regina Europei", campioana UCL la zi. Reuseste sa o bata la Bucuresti dar pierde calificare la Londra, scor 2-3 la general.
Steaua din semifinala Cupei UEFA 2006
Steaua 2012-2013
Steaua din 1/8 cu Chelsea
Din 1990 si pana in prezent golgeteri campionatului care au apartinut echipei Steaua sunt: Ilie Dumitrescu cu 24 de goluri (1992-'93), Ion Vladoiu cu 24 de goluri (1995-'96), Sabin Ilie cu 31 de goluri (1996-'97) si Claudiu Raducanu cu 21 de goluri (2002-'03).
Inchei acest articol adaugand faptul ca in ceea ce priveste suporterii, Steaua cu bune si cu rele este cea mai iubita echipa de fotbal din Romania avand aproape 45-50% de sustinatori printre microbistii din Romania si nu numai, in Rep. Moldova are cei mai multi fani din afara tarii, ei avand chiar si un site dedicat stelistilor din tara vecina si sora numit "Gruppo Chisinau" (<<<click pt a accesa site-ul). Fani are chiar si in Tara Soarelui Rasare, Japonia, dar nu asa de numerosi precum in Moldova, ea (n.r. Steaua) fiind si singura echipa de club de pe la noi care poate umple cu usurinta pana la refuz National Arena, chiar si in deplasare sunt numerosi, in 2006 la un meci cu Real Madrid s-au prezentat pe stadionul madrilenilor mai bine de 35.000 de fani, iar la returul cu Chelsea din 2013, aproape 8.000. Mai jos postez cateva videoclipuri cu niste coregrafii facute de catre suporterii stelisti, ei fiind foarte apreciati de echipele straine ce calca pe terenul Stelei. Coregrafie facuta la meciul Steaua-Twente de pe National Arena in 2012
Coregrafie facuta la meciul Steaua-Dinamo de pe National Arena in 2012 (va rog sa faceti abstractie de la limbajul din acest videoclip)
Vreau sa adaug si faptul ca Steaua Bucuresti este infratita cu CSKA Sofia, multipla campioana a Bulgariei, unde deseori suporterii celor doua echipe au trecut Dunarea pentru a se sustine reciproc in meciurile foarte importante pe care acestea le aveau. Acum, sunt multe lucruri pe care as fi vrut sa le mai spun dar ma opresc aici pentru ca este deja prea mult. Va las doar aceste ultime randuri in care veti gasi versurile unui imn foarte vechi al Stelei.
"MARSUL CLUBULUI SPORTIV AL ARMATEI STEAUA"
I. Plini de avant, II.Cant tineresc,
Toti intr-un gand Mars voinicesc.
Cu tineretea tarii ne-nfratim. Sa-nvinga-n lupta dreapta cei mai buni!
Pe steag avem, Noi ne legam
Trainic indemn: Tarii sa-i dam
Neantrecuti sportivi sa fim. Victoria ce-o castigam.
Refren...... Refren:Steaua lupta mereu III. Inimi fierbinti
Nu se teme de-i greu, Spre biruinti
Glorios e clubul nostru militar. Sa ducem falnic sportul romanesc.
Intr-un iures, Toti zambitori
Uraaa! Lauri si flori
Inainte! Pentru sportivii-nvingatori.
Uraaa!
Straluceste pe tricou ca o mandra stea.Refren.......
