Dezastrul de la Munchen

         In 1955, la sugestia jurnalistilor de la L' Equipe, Gabriel Hanot si Jaques Ferran, UEFA infiinteaza Cupa Campionilor Europei, competitie ce era dedicata cluburilor campioane din tarile afiliate forului european (n.r. UEFA). Prima editie se desfasoara in sezonul 1955-1956, si desi Chelsea este  campioana Angliei, participarea ei este oprita de catre Alan Hardaker, secretarul Football League (prima liga de fotbal din lume), pe motiv ca ar fii spre binele Angliei, ca, cluburile engleze sa nu participe. Un an mai tarziu Manchesterul lui Matt Busby castiga liga si cu ajutorul presedintelui clubului, si a presedintelui Football Associations, va sfida liga devenind prima echipa engleza care participa in ECC. Odata cu prima participare a Angliei in nou infiintata Cupa ECC, Romania are si ea prima ei participare prin campioana Dinamo Bucuresti, unde trece in turul preliminar de Galatasaray Istanbul dar este eliminata in prima runda de catre CDNA Sofia (CSKA).

Matt Busby

In aceasta editie a competitiei (1956-1957), Manchester reuseste sa ajunga in semifinala, unde este eliminata chiar de catre castigatoarea din acel an (Real Madrid), astfel demonstrand conducatorilor Football League ca s-au inselat atunci cand s-au opus participarii cluburilor engleze. Acea echipa de exceptie mai era poreclita si Busby Babes, asta datorita tineretii pe care acei jucatori o aveau. Aceasta  generatie a avut de la inceput ceva diferit, fiind crescuti si formati de catre Joe Armstrong si Jimmy Murphy la echipa de juniori a clubului, lucru ce nu se prea intampla la vremea respectiva si la restul echipelor. In fine! Sa revenim la "copilasi". De fapt porecla de Busby Babes pare sa fi fost data de catre jurnalistul Tom Jackson, deoarece in sezoanele 1955-1956 si 1956-1957, Manchester a castigat campionatul cu o medie de varsta a echipei de 21 respectiv 22 de ani.

Busby Babes in 1957

 Dupa ce a castigat campionatul in 1956-1957, cei de la United se vad din nou in postura de a reprezenta Anglia in Europa pentru sezonul 1957-1958. Avand in vedere ca in sezonul trecut echipa a ajuns in semifinalele ECC, acest lucru o  facea sa fie una dintre favorite la castigarea trofeului continental. Dupa ce trece in preliminarii de catre irlandezii de la Shamrock Rovers cu scorul total de 9-2, si in prima runda de cehoslovacii de la Dukla Praga (echipa ministerului apararii) cu 3-1, Manchester United se califica in sfertuile de finala, acolo unde aveau sa ii intalneasca pe cei de la Steaua Rosie Belgrad. La data de 14 ianuarie, pe Old Traford, englezii primeau vizita campioanei Iugoslaviei, in fata caruia castiga prima mansa cu 2-1, urmand ca pe 5 februarie, la Belgrad, sa se decida calificarea. Cum in acea perioada meciurile din Football Ligue se jucau Duminica si cele internationale la mijlocul saptamanii, United a ales calea aerului pentru calatorii in deplasarile europene. Asta ca sa se poata incadra la timp si pentru meciurile din campionat, si pentru a nu se ajunge a da satisfactie vorbelor lui Hardaker. Asa ca au inchiriat un avion de la British European Airways, din Manchester, pentru a merge in Iugoslavia. Dupa un meci in care fiecare echipa a dominat cate o repriza, englezi se califica pentru a doua oara  in semifinale, dearece scorul la final a fost 3-3, si 5-4 per total.

Avionul cu pricina, pe aeroportul
din Munchen, inainte de decolare

Incepand cu plecarea din Belgrad, se simtea faptul ca lucrurile nu aveau sa se termine bine. Avionul avuse intarziere o ora pentru ca aripa Johnny Berry isi pierduse pasaportul.  Intr-un final lucrurile se rezolva si avionul decoleaza cu directia Munchen, deoarece trebuiau sa faca o scurta oprire pentru realimentare. La 14:19 GTM, turnul de control al Aeroportului Munchen-Riem, da permisiunea de a decola, dar decolarea se amana deoarece capitanul James Thain odserva ceve nereguli  atunci cand motorul ajunge la putere maxima. Trei minute mai tarziu s-a mai facut o incercare dar si aceasta anulata tot din cauza unor probleme tehnice, probleme ce erau des intalnite pentru acest tip de avion clasa Elizabethan (Airspeed Ambassador G-ALZU). In urma celei de-a doua incercari nereusite, pasagerii, care consta in echipa de fotbal al lui Manchester United, impreuna cu cativa suporteri, jurnalisti si apropiati ai clubului, au fost rugati sa coboare, ei retragandu-se de aici in terminalul aeroportului. Intre timp incepe sa ninga ceea ce facea ca planul de intoarcere la Manchester tot in aceeasi zi sa para imposibil de realizat. Duncan Edwards apuca chiar sa trimita si o telegrama, in care isi anunta iubita ca avionul va decola abia maine ( "All flights cancelled, flying tomorrow. Duncan."). Dupa o discutie cu inginerul aeroportului Bill Black, capitanul Thain decide incercarea unei noi decolari, in ciuda insistentelor celor de la aeroport ca avionul sa ramana peste noapte la Munchen. Multi dintre parageri erau cam neincrezatori. Liam Whelan, cu putin timp inainte de decolare a fost auzit spunand "Aceasta poate fii moartea, dar eu sunt pregatit". Unii fotbalisti ca Duncan Edwards, Mark Jones, Tommy Taylor, Frank Swift si Eddie Colman, s-au asezat in spatele avionului, crezand ca acolo vor fi mai in siguranta. Odata ce toti pasagerii au urcat, capitanul Thain si copilotul Kenneth Rayment se pregatesc de a treia decolare. Dupa acceptul turnului de control, avionul porneste pe pista lunga de 2 km, iar spre capatul pistei datorita ninsorii se formase si un strat de noroi ceea ce facea ca avionul sa piarda din viteza, lucru ce facea ca desprinderea de la sol sa fie imposibila.

Imagine de la imbarcarea in avion.

Avionul ajuns la capatul pistei, scapat de sub control si trece prin gardul din jurul aeroportului, apoi peste un drum, iar in cele din urma se opreste intr-o casa aflata in apropiere. Din fericire, toti cei sase membrii ale acelei familii proprietare a locuintei cu pricina, la acel moment nu erau acasa. In timpul derapajului, coada  avionului s-a rupt si a lovit o baraca de lemn in care se afla un camion plin cu anvelope si combustibil, si care in urma impactului a explodat. Imediat dupa impact capitanul Thain de teama unei explozii, ordona supravietuitorilor evacuarea, si deplasarea la o distanta sigura de avion, in timp ce el incerca sa stinga incendiul.

 In acest dezastru si-au pierdut viata: Geoff Bent, Roger Byrne, Eddie Colman, Tommy Taylor, Duncan Edwards (el murind 15 zile mai tarziu in Munchen la Spitalul Rechts der Isar), David Pegg, Mark Jones, Frank Swift (el murind in drum spre spital), Liam Whelan, toti fotbalisti, Kenneth Rayment (moare la spital) si Tom Cable, ambii membrii ai echipajului, Walter Crickmer, Tom Curry, Bert Whalley (membrii ai stafului), Alf Clarke, Donnie Davies, George Follows, Tom Jackson, Archie Ladbrooke, Henry Rose, Eric Thomson (toti jurnalisti), iar pe langa acestia si inca doua persoane au mai decedat, Bela Miklos (agent de calatorii) si Willie Santinof (suporter).

        Printre supravietuitorii teribilului accident se numara: Vera Lukic si fica sa Venona, Eleonor Miklos (sotia lui Bela Miklos), Nebosja Bato Tomasevic (un diplomat iugoslav), jurnalistii Ted Ellyard, Peter Howard si Frank Tylor, menegerul Matt Busby si jucatorii Bobby Charlton, Bill Foulkes, Johnny Berry, Jackie Blanchflower, Kenny Morgans,  Albert Scanlon, Ray Wood, Denis Viollet si Harry Gregg, care mai este cunoscut ca "Eroul de la Munchen". Este numit asa deoarece fiind grav ranit si-a riscat viata scotand si alti pasageri din avionul in flacari. Datorita lui au scapat: Bobby Charlton, Jackie Blanchflower, Dennis Viollet, Matt Busby, Vera Lukic, pe atunci insarcinata si fetita ei Venona (in alte parti apare trecuta ca Vesna).

Emblema lui Manchester United
 in anii "60

Dupa investigatii vinovat de accident a fost facut  capitanul J. Thain, pe fals motiv ca nu ar fi curatat aripile de zapada si de aia nu s-a putut ridica de la sol avionul, dar de fapt vina apartinea aeroportului pentru ca nu a curatat pista. Noroiul care se formase pe pista a fost motivul pentru care avionul nu a putut lua viteza necesara decolarii. Asa ca in 1968, capitanului Thain i-a fost retrase acuzatiile.
In urma dezastrului echipa, Manchester United a suferit extrem de mult, sapte jucatori au decedat iar altii doi (Johnny Berry si Jackie Blanchflower), datorita ranilor extrem de grave pe care le-au avut, nu au mai putut  juca fotbal niciodata. Mangerul echipei Matt Busby, fiind grav ranit si el, a stat mai mult de doua luni in spital iar dupa aceea sa internat intr-o statiune de recuperare, la Interlaken ( Elvetia). Abia dupa ce si-a revenit din depresie s-a reintors la Manchester, si a reconstuit o alta generetie "Busby Babes", una care includea jucatori ca George Best sau Denis Low. Asemenea tragedii s-au mai intamplat de-a lungul anilor si la echipe, cum a fost si dezastrul aerian de la Superga, din 1949, cand intreaga echipa al celebrei FC Torino (Il Grande Torino) a decedat. Daca  in urma dezastrului de la Munchen au existat ceva supravietuitori, in urma celui de la Superga asa ceva neexistand. Aceste doua echipe, "Busby Babes" si Il Grande Torino, sunt considerate unele dintre cel mai mari echipe din istoria tarilor lor, asta daca nu chiar sunt. Cred ca, cu alta ocazie voi vorbii si despre acest accident aviatic din 1949.
 In mod normal am vrut ca la acest articol sa profit putin sa vorbesc si de marele Duncan Edwards, dar datorita faptului  ca as face prea lung articolul, m-am gandit sa scriu despre el data viitoare, asa ca o continuare a acestei postari. Iar ca un bonus va las un link de la The Times si The Sunday Times, in care se scrie despre acest dezastru de la Munchen. Linkul aici AICI.

      Daca ar mai fi ceva de spus acum e faptul ca participanta Romaniei din acest sezon 1957-1958, al ECC, a fost Steaua Bucuresti, si care a pierdut calificarea in sferturile de finala a competitiei in fata Borussiei Dortmund. Dupa ce amandoua echipe au castigat fiecare cate o partida, si cu un golajeraj la egalitate, s-a ajuns la disputarea unui al treilea meci pe care echipa germana il va castiga cu 3-1.
     Pentru data viitoare voi scrie asa cum am spus, despre Duncan Edwards, iar dupa aia despre cel trei mari campioane a Romaniei (Venus, Ripensia si Chinezul) in perioada interbelica. Pana atunci sa auzim numai de bine.Ceau!