Olympia, intaia campioana

          Aceasta "poveste" incepe cu multi ani in urma, atunci cand fotbalul era inca un "copil". De fapt, fotbalul ar fi mult mai vechi, deoarece FIFA a recunoscut, in 2004, China ca locul de nastere al jocului cu mingea (fotbalul). Chinezii, prin jurul anului 200 i.e.n., jucau un joc numit cuju, joc care are multe similaritati cu fotbalul de azi. Cuju in traducere inseamna "loveste mingea", si era jucat nu numai in China, ci si in Japonia, Coreea si Vietnam. Si cu toate acestea, englezii sunt cei care l-au "crescut" si dezvoltat (n.r. fotbalul), ei sunt cei care l-a raspandit in lume, ducandu-l peste tot unde umblau. Practic multe dintre cele mai mari cluburi de fotbal din Europa, sunt infiintate de catre englezi, sau, au participat la infiintarea lor, iar exemple de acest fel de cluburi sunt AC Milan sau FC Barcelona. In 1857, in Anglia, i-a fiinta Sheffield F.C., cel mai vechi club din lume, iar in 1888, tot in Anglia, a fost creata prima liga de fotbal (Football League), ideea apartinand lui Wiliam  MaGregor, presedintele clubului Aston Villa. In mai 1904, la Paris, s-a infiintat Federation Internationale de Football Association (FIFA), si tot in acest an dar ceva mai tarziu (octombrie), la Bucuresti, se pun bazele primului club din Vechiul Regat al Romaniei. Acest club se numeste Olympia Bucuresti, si a fost infiintata de catre niste tineri germani si cativa romani, printre care: Mario Gebauer, Theodor Davila ( fiul lui Alexandru Davila) si Lazar Breyer, Mandel, prof. Ioanide, Szalay si fratii Grunberg.

Emblema Olympia
Bucuresti

Toti erau muncitori si grefieri. Se spune ca Gebauer pe cand era inca student in Elvetia, a venit in vacanta la Bucuresti si a adus cu el prima minge de fotbal, asta se intampla in 1885. Terenul pe care jucau  era cel de la "Bolta Rece", unul dintre locurile unde s-a nascut fotbalul bucurestean, azi pe acesta loc se afla sediul BRD Groupe Societe Generale. Primul presedinte al clubului era M. Gebauer, secretarul era L. Breyer, iar capitanul echipei Charles Viereck. Intre timp, echipei i s-a adaugat si cativa elevi ai unei scoli din Bucuresti, iar in 1906, Olympia a fost invitata la Arenele Romane ca sa faca o mica demonstratie legat de noul sport. Acest eveniment, care era unul de mare amploare, era organizat cu ocazia  sarbatoriri a 1800 de ani de la terminarea Razboiului Daco-Roman, a 40 de ani de la inscaunarea lui Carol I si a 25 de ani de la proclamarea Romaniei ca Regat. Tot la acest eveniment s-a ofera si primul trofeu de fotbal din Romania. Iar cu ocazia aceastei sarbatori echipa si-a comandat, pe cheltuiala proprie: sorturile de la Paris, ghete de la Londra, si minge de la Koln. Pe 2 decembrie 1907, sustine un meci pe terenul de la 'La Sosea', in compania echipei Romano-Americana FC Bucuresti, pe care il pierde dezastruos cu 7-1.

Mario Gebauer

          In octombrie 1909, Olympia Bucuresti, Colentina Bucuresti si United Ploiesti, echipe ce aveau in componenta lor mai mult straini decat romani, se aduna si infiinteaza Asociatiunea Societatilor Atletice din Romania (ASAR), primul organ de conducere al activitatilor fotbalistice. De fapt acesta este punctul de nastere al FRF-ului. In perioada decembrie 1909-ianuarie 1910, se desfasoara prima competitie interna de fotbal, numita Cupa ASAR, cunoscut si ca primul campionat national, iar participantele erau cele trei fondatoare ( Olympia, United si Colentina).  Primul meci se disputa pe 6 decembrie, intre Olympia si Colentina, meci jucat pe Bolta Rece si care s-a terminat 2-1 pentru gazde. La finalul competitiei Olympia Bucuresti este declarata castigatoarea cupei, astfel reusind performanta de a fi prima campioana a Romaniei. Performanta pe care o repeta si sezonul urmator, dupa ce o invinge pe United Ploiesti cu 4-1 acasa, 1-1 in deplasare, si pe Colentinei Bucuresti cu 2-1. Spre deosebire de primul sezon, cand se juca un singur meci impotriva unei echipe, de data aceasta planul era ca, competitia sa se joace tur-retur. Dar din motive care nu se cunosc, sau jucat doar patru meciuri in total.
          Aceasta a doua cupa mai este cunoscuta si ca, Cupa Hans Herzog sau Cupa de Argint, numita fiind asa deoarece cupa, care era facuta din argint, era donata de catre Hans Herzog, presedintele clubului Olympia in acea perioada.
Cupa ASAR, va purta deseori numele celor ce vor dona trofeul, iar pana la infiintarea Diviziei A, pe langa numele de Cupa Hans Herzog, competitia, in alti ani,va purta si numele de Cupa Alexandru Bellio, Cupa Jean Luca P. Niculescu sau Cupa Harwester. In sezonul trei (1911-1912), echipa pierde titlul de campioana, deoarece in meciul dintre United si Olympia, meci decisiv pentru castigarea tofeului, bucurestenii au jucat in noua oameni pentru ca ceilalti doi titulari erau elevi iar parintii lor nu i-a lasat sa faca deplasarea la Ploiesti. Se vor multumi totusi cu titlu de vice-campioni, iar anul urmator, cand competitiei i se va mai adauga inca trei echipe, va fi ultimul sezon cand vor mai participa, terminand pe penultimul loc cu 3 puncte.

     In preajma anului 1915, echipa se destrama, multi alegand sa se orienteze spre " un joc mai barbatesc" (rugby), deoarece credeau ei, ca rugby-ul e un sport de viitor. Alti, printre care si Lazar Breyer, vor continua cu fotbalul si va merge la Colentina Bucuresti. Dupa Primul Razboi Mondial,  prin 1921, echipa reapare inscrisa in campionatul regiunii Bucuresti. In perioada predivizionara a campionatului (1921-1932) reuseate doar o singura data sa depaseasca faza regionala si sa participe la Turneul Final. Asta se intampla in sezonu 1927-1928 al Diviziei A, cand, castiga campionatul regional al Munteniei si disputa un meci de baraj, pe care il castiga cu 4-2 in fata celor de la Dacia "Vasile Alecsandri" din Galati. In urma acestui meci, se califica in sferturi unde pierde greu cu 2-3 in fata lui Coltea Brasov, cea care la finalul sezonului va fi incoronata campioana a Romaniei. De fapt Coltea e prima campioana din Ardeal, si singura din Brasov. In editia 1937-1938, din perioada divizionara, Olympia va participa in Liga de Sud a Diviziei C unde la final se va clasa pe locul 2, iar in 1940-1941, in seria a 3-a a Diviziei B. Daca vorbim si de Cupa Romaniei, evolutia echipei a fost urmatoarea:
- editia 1933-1934, e eliminata in saisprezecimile de finala, de catre Transilvania Arad cu scorul de 3-2.
- editia 1939-1940, este eliminata tot in saisprezecimi, de catre Carpati Baia Mare cu scorul de 4-0.
- editia 1940-1941, se respecta sablonul cu saisprezecimile si e eliminala de catre Carmen Bucuresti cu scorul de 3-2.

Corneliu Robe

         Dupa al Doilea Razboi Mondial, echipa apare in campionatul districtual Bucuresti, sub numele de Olympia-Rhein, dar nu pentru mult timp deoarece in 1946, acest club dispare definitiv. Trebuie spus ca Olympia, in perioada de dupa Primul Razboi Mondial si pana la disparitie, juca pe terenul ACSA (inaugurat in 1927), teren care se afla in zona Belu. Printre jucatori cunoscuti care au trecut prin curtea rossonerilor, spun rossoneri deoarece culorile clubului erau rosu si negru, erau: debutantii Valentin Stanescu si Ion Voinescu (considerat cel mai bun portar din istoria Romaniei), Mario Gebauer, Romeo Catana,  Lazar Breyer, Corneliu Robe, Sigmund Grunberg, Ilie Subaseanu, Nicolae Voinescu si multi altii. Iar jucatorii care au plecat de aici la nationala ii amintim pe Hans Paulini, Radu Niculescu, Ilie Subaseanu sau Corneliu Robe, ascesta din urma fiind si singurul jucator de la Olympia care a jucat la primul campionat mondial (Uruguay '30). Fac o paranteza la ceea ce am spus legat de culorile rosu si negru, si mentionez faptul ca in alte articole si publicatii mai apar si variante diferite ca: alb-albastru si alb-negru. Iar in ceea ce priveste terenul de la Bolta Rece, mai exista varianta locatiei undeva langa Arcul de Triumf si nu pe locul BRD.

 Avand in vedere ca astazi am vorbit de prima echipa care s-a infiinta in Romania si de perioada de inceput a fotbalului, vreau sa va dau a cititi, un interesant fragment dintr-un articol din Evenimentul Zilei, in care se vorbeste despre primul meci de fotbat jucat pe teritoriul Romaniei.
" 

Marinarii englezi jucau fotbal lângă Dunăre încă din 1865!

Autor:  Octavian Cojocaru

Arhitectul bucureştean Gheorghe Radu Stănculescu a descoperit într-un document din arhivele Marinei Militare Britanice un amănunt care schimbă istoria sportului-rege din ţara noastră.

Istoria fotbalului românesc începe cu o menţiune ambiguă. Se spune că la Arad, în 1888, "un grup de tineri bătea mingea". Aradul nu era în graniţele României atunci şi nici cuvântul "fotbal" nu era specificat clar în respectivul articol publicat în presa vremii.

Sportul-rege s-a practicat însă în zona ţării noastre cu mult înainte de "momentul Arad". Descoperirea care schimbă cronologia începuturilor fotbalului în ţara noastră îi aparţine unui arhitect bucureştean. 

23 de ani mai devreme 

Gheorghe Radu Stănculescu are 62 de ani şi un mare hobby. Acesta nu este nicidecum fotbalul, ci genealogia.

Citiţi o poveste pasionantă despre arborele de familie, despre vremuri îndepărtate când englezii n-aveau nicio problemă să lase baltă Regatul şi să-şi refacă viaţa în România şi, în special, despre cel mai vechi document în care se face negru pe alb referire la jocul de "football" în ţara noastră. 

Marinarii englezi jucau fotbal în zona Dunării în anul 1865, cu 23 de ani înainte ca tinerii arădeni să înceapă "să bată mingea"! Acest amănunt reiese dintr-un document din arhivele Marinei Militare Britanice. Este vorba despre un raport al comandantului navei militare HMS "Cockatrice", locotenentul de marină Gillson, adresat Amiralului Lord Paget, comandantul Flotei Mediteraneene din cadrul "Royal Navy". 

Britanicii fugeau de ţânţari 

În raportul datat la 26 ianuarie 1866 (vezi facsimile), locotenentul Gillson a dezvăluit că a ordonat să fie "schimbat locul de ancorare obişnuit al vasului într-alt loc, unde acesta era de acum expus brizelor şi lângă care se afla un câmp care servea drept un excelent teren de recreere pentru cricket, quoits şi fotbal". 

Britanicii plecau, ori de câte ori timpul şi evenimentele le permiteau, înspre zone liniştite pentru a scăpa de teroarea ţânţarilor care răspândeau mult temuta malarie, dar şi alte boli. Locul acestui "câmp de recreere" nu a fost menţionat cu exactitate, dar din document reiese că navele britanice patrulau între Galaţi şi Tulcea. 

Indiferent dacă terenul ales a fost la Sud de Dunăre, în Dobrogea (teritoriu care a apar ţinut până în 1878 Imperiului Otoman) sau la Nord de Dunăre (care acum aparţine Ucrainei), partidele s-au desfăşurat pe un fost sau actual teritoriu al României.


DATARE. Raportul din 1866 vorbeşte despre evenimentele din anul anterior 

POVESTE 

Viaţa incredibilă a medicului Bolton 

Gheorghe Radu Stănculescu a fost fascinat încă din copilărie de poveştile despre trecutul familiei, dar în special de legendele despre străbunicul englez, medicul Abraham Irwin Bolton.

Acesta s-a născut pe 26 martie 1838 la Dublin (Irlanda), iar în 1861 avea deja licenţe în filosofie, teologie şi medicină! În perioada 1861-1871, Abraham Bolton a fost medic chirurg militar naval în Marina Militară Regală Britanică. Gradul său militar era "Chirurg Adjutant", echivalentul gradului ofiţeresc de locotenent.

Cum s-a stabilit la Constanţa 

"Abraham Bolton s-a angajat pe nava HMS (n.r. - Her Majesty’s Ship) «Cockatrice», în perioada în care aceasta naviga la gurile Dunării. Ce căutau englezii în zona Dunării şi a Dobrogei în acea perioadă? Principalul scop era să asigure paza şi buna desfăşurare a comerţului cu grâne din zonă, care devenise un obiectiv strategic pentru occidentali", ne-a declarat Gheorghe Stănculescu. 

"O legendă care a circulat în familie spune că doctorul a avut un conflict cu căpitanul vasului. Consulul englez de la Constantinopol (Istanbul), cel chemat să medieze conflictul, a ordonat ca medicul să fie debarcat în următorul port, pentru că o navă putea naviga mai departe fără doctor, dar nicidecum fără căpitan. Următorul port a fost Kustendjie (n.r. - Constanţa), acolo unde medicul Abraham Bolton avea să se stabilească. Legenda conflictului n-a putut fi confirmată. E posibil să fi fost o simplă legendă menită să justifice un gest greu de înţeles al medicului, acela de a renunţa la un post în marina militară britanică pentru o aventură pe cont propriu la malul Mării Negre", a completat Stănculescu.

Document de la capătul lumii

În timp ce "săpa" asiduu după detalii despre viaţa şi activitatea străbunicului său, Gheorghe Radu Stănculescu a descoperit un alt împătimit de genealogie, stabilit în Australia. Acesta era unul dintre strănepoţii căpitanului vasului HMS "Cockatrice", cel cu care Bolton ar fi avut acel conflict care a provocat "debarcarea" sa definitivă la Constanţa. 

Astfel, arhitectul bucureştean a primit, via Antipozi, acest document în care există referiri la activitatea doctorului Abraham Bolton, dar şi prima menţiune despre jocul de "fotbal" pe teritoriul României. 

"În bibliotecă aveam «Holy Bible» (n.r. - Biblia). Străbunicul a scris pe prima pagină spiţa de neam. De acolo a început acest hobby.", GHEORGHE STĂNCULESCU, arhitect 


FRAZA-CHEIE. Aceasta este referirea pasageră la fotbal care schimbă istoria cunoscută a sportului-rege de la noi "  sursa: EVZ.ro.  Cei interesati sa citeasca articolul intreg puteti da click pe acest link: http://www.evz.ro/detalii/stiri/marinarii-englezi-jucau-fotbal-langa-dunare. Cam atat pentru astazi, iar legat de articolul viitor, pot spune ca va fi despre echipele de fotbal, din teritoriile pierdute ale Romaniei Mari, care au participat in Divizia A. 

                                                               Va salut si numai bine!